Q&A cu Max Peter

Q&A with Max Peter

This is an interview with the Romanian stamp collector Max Peter on philatelic themes. The text can be read free of charge, but cannot be taken over or republished in print or digital format than in a written agreement and citing the source.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. Also, if you want to read the entirely interview in English, you can do this by clicking here. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.

---

Max Peter este un colecţionar de mărci poştale din România, fin cunoscător al istoriei filatelice autohtone şi autor al mai multor studii filatelice pe care le pune la dispoziţie cu multă generozitate celor interesaţi. Analizarea licitaţiilor online reprezintă o pasiune de-a sa, fiind mereu cu un pas înaintea tuturor, pentru a oferi sfaturi utile filateliştilor dornici de a-şi mări colecţiile şi de a-şi dezvolta cunoştinţele.

Acesta este interviul pe care a avut amabilitatea să mi-l acorde pentru cititorii blogului meu.

 ***

– Vă mulţumesc că aţi acceptat să participaţi la acest interviu, domnule Max Peter. Din punctul dumneavoastră de vedere, filatelia este doar o colecţionare de mărci poştale?

– Nu aş vrea să abordez definiţia dată filateliei în dicţionare, oricine poate să o citească dacă doreşte.

Filatelia poate fi exact ceea ce îşi doreşte colecţionarul: o modalitate de destindere, de relaxare, o modalitate de petrecere plăcută a timpului liber, o formă de exprimare estetică, un mijloc de îmbogăţire a culturii generale sau, dimpotrivă, o activitate direcţionată către un scop cât se poate de precis.

Filatelia este şi o disciplină de studiu. Unii colecţionari se îndreaptă spre ramura denumită de regulamentele internaţionale „filatelie tradiţională”, studiind din punct de vedere tehnic modul de imprimare al mărcilor poştale, caracteristicile lor tehnice şi varietăţile potenţiale.

Alţi colecţionari îmbrăţişează zona studiului istoric al circulaţiei mărcilor poştale (tarifele pe categorii de trimiteri, rute poştale şi destinaţii, ştampilografie etc.), el făcând practic parte din studiul mai larg al istoriei comunicaţiilor.

Partea sa frumoasă este că pasionatul îşi alege exact ceea ce îşi doreşte, ţinând cont de înclinarea spre anumite domenii, teme sau perioade şi, desigur, de bugetul de care dispune. Practic nu există nicio restricţie la nivelul colecţionarului individual.

Filatelia mai poate fi şi un vehicul de investiţie, dar la acest nivel sunt necesare cunoştinţe avansate şi o experienţă de foarte mulţi ani în domeniu. În alte ţări (nu şi în România), filatelia poate îmbrăca totdată şi o latură comercială.

 ***

– Care au fost primii dumneavoastră paşi în lumea colecţionarilor?

– Cred că eram prin clasa I-a când tatăl meu mi-a adus (luat de la un cunoscut) un catalog Zumstein pentru mărcile europene. Ştiam deja să citesc, îmi băgasem nasul prin cărţile din bibliotecă şi noua cărţulie m-a uimit întrucât nu mai văzusem aşa ceva. Nu mai spun de limbă, germana părându-mi-se ceva venit de pe Lună!

Astăzi nu mai ştiu cum am reuşit atunci să înţeleg, dar după câteva luni de buchiseală şi de exerciţii făcute „pe viu” cu mărci nedezlipite de pe fragmente (pe care mi le aducea mama de la registratura cooperativei unde lucra) am început să-mi dau seama, în mare, cam ce presupune colecţionarea.

M-a ajutat mult şi unul dintre colegii de clasă (care începuse să strângă deja mărci) şi care m-a luat (împreună cu tatăl său) la unul dintre multele cercuri filatelice bucureştene existente în acei ani, făcându-mă filatelist „cu acte”.

De atunci nu m-am mai oprit. Am avut norocul să întâlnesc adevărate personalităţi care m-au ghidat în primii paşi în ale filateliei. Nu pot să nu îmi aduc aminte de Nicolae Tripcovici şi de Kiriac Dragomir. Mi-a plăcut să citesc, am avut norocul să primesc de la cei mai bătrâni multă literatură şi cataloage vechi.

Nu m-am bazat numai pe asta însă. Am studiat mult, câteva veri le-am petrecut parcurgând mii de pagini de reviste şi de cataloage împrumutate de pe unde găseam, ori chiar cumpărate de la colecţionarii mai bătrâni, deoarece în magazinele vremii nu se găsea nimic. Toţi banii pe care îi aveam îi cheltuiam ori pe mărci, ori pe literatură.

 ***

– Ştiu că sunteţi un analist atent şi critic al pieţei filatelice care are legătură cu România. Care este tendinţa actuală a practicării filateliei în vremurile noastre?

– În opinia mea, dacă în viitorul apropiat nu se vor produce câteva schimbări, filatelia ar putea să-şi dea definitiv obştescul sfârşit. Există destui colecţionari pasionaţi, dar conjunctura în care aceştia îşi desfăşoară activitatea nu este deloc una prielnică, mai rea chiar şi faţă de direcţia spre care se îndreaptă filatelia pe plan internaţional. În România, din păcate, se înregistrează câteva tendinţe şi conjuncturi deosebit de periculoase pentru viitorul filateliei:

– emitentul mărcilor poştale (Romfilatelia), prin politica pe care a adoptat-o de mai mulţi ani a „rupt” marca de circulaţia poştală, transformând-o dintr-un mijloc de plată a serviciului poştal într-un obiect speculativ;

– legislaţia românească, spre deosebire de reglementările de oriunde altundeva (şi din UE, şi din aproape orice ţară membră a ONU şi a Uniunii Poştale Universale) impune restricţii pentru orice tranzacţie cu mărci poştale, incluzându-le în rândul obiectelor aparţinând patrimoniului cultural mobil ca urmare a unor decizii arbitrare, nejustificate ştiinţific; în ciuda acestui lucru, chiar dacă fac parte din categoria obiectelor de patrimoniu, în ultimele zeci de ani nicio persoană plătită din bani publici nu a făcut nimic pentru valorificarea aşa-zisului patrimoniu prin studii şi/sau cercetări de profil; impunerea interdicţiilor împreună cu dezinteresul total al autorităţilor pentru valorificarea din punct de vedere cultural a filateliei şi cu lipsa oricărui sprijin pentru activităţile filatelice nu poate să ducă decât la scăderea numărului de colecţionari şi la diminuarea valorică a colecţiilor; (ca să fac o paranteză, în strategia pentru cultură pentru perioada 2016-2020 cuvintele „timbre” şi „filatelie” lipsesc cu desăvârşire);

– spre deosebire de asociaţiile sau federaţiile filatelice naţionale din alte ţări, federaţia noastră naţională şi cercurile/cluburile locale nu beneficiază de absolut niciun sprijin nici din partea administraţiei poştale naţionale, nici din partea organelor administraţiei publice, nici din partea direcţiilor de cultură; multe cluburi nu mai au sedii, neinteresând pe nimeni ce fac colecţionarii.

 ***

– Iar despre filateliştii români din anul de graţie 2016 ce părere aveţi?

– Filateliştii români supravieţuiesc într-un mediu ostil, în opinia mea. Există în continuare un nucleu de colecţionari pasionaţi care continuă să organizeze expoziţii locale sau regionale, există în continuare pasionaţi care continuă să publice articole, informări, studii şi cercetări. Lipsa sediilor pentru cercuri şi cluburi a dus la organizarea zonală a unor târguri ale colecţionarilor care, de bine, de rău ajută la perpetuarea ca specie (sic!) a filateliştilor.

Regretul meu personal este că numărul colecţionarilor interesaţi de filatelia tradiţională şi de istoria poştală a continuat să se micşoreze.

Pe de altă parte sunt foarte bucuros că apar şi colecţionari mai tineri care sunt interesaţi de dezvoltarea acestei frumoase pasiuni. De aceea cred că pasiunea nu va muri de tot.

 ***

– Încurajaţi tânăra generaţie de colecţionari să adere la o asociaţie filatelică?

– Răspunsul este cu certitudine „da”. Colecţionarul începător are nevoie de sprijinul colegilor cu mai multă experienţă, iar cercurile şi cluburile filatelice sunt cele mai potrivite pentru atingerea acestui scop, în opinia mea.

Pe de altă parte, pasul spre aşa-numita filatelie competiţională este unul necesar, odată atins un anumit nivel. Nu trebuie uitat faptul că participarea (ca expozant) la orice manifestare filatelică internaţională nu se poate face decât prin federaţia naţională de profil, deoarece aşa prevăd regulamentele internaţionale.

 ***

– Blogul dumneavoastră, romanianstampnews.blogspot.ro, reprezintă una dintre „ferestrele online” ale filateliei româneşti, deschisă lumii întregi. Care este cea mai interesantă poveste legată de acesta?

– Chiar în primul an de activitate a blogului am publicat un scurt articol în care atrăgeam atenţia asupra unor supratipare false (fantezii) oferite pe un portal de licitaţii online de către un negustor din Germania. Persoana respectivă a dat peste articol şi mi-a reproşat faptul că l-am nominalizat, insultându-mă. Atunci am beneficiat de o reacţie promptă a mai multor cititori ai blogului la care, sincer să fiu, nu m-am aşteptat şi care m-a bucurat foarte mult.

 ***

– Pe lângă faptul că scrieţi zeci de articole anual pe blog, oferiţi celor interesaţi şi acces la studiile dumneavoastră prin intermediul ghidurilor reunite în Biblioteca Filatelică Românească. V-aţi gândit şi la necesitatea publicării online a unei reviste filatelice, sub coordonarea dumneavoastră?

– Recunosc faptul că m-am gândit la o revistă online chiar şi înainte de a deschide blogul. Am lucrat mulţi ani în media şi credeam că mă voi descurca. Ulterior am renunţat însă la idee (fiind oarecum forţat şi de unele probleme de sănătate).

N-am abandonat de tot ideea însă. Am speranţa că voi găsi un colecţionar îndeajuns de motivat să demareze o astfel de iniţiativă, pe care sunt gata să îl sprijin.

 ***

– Dacă ar fi să alegeţi pentru colecţia personală o singură marcă poştală pe care v-aţi dorit-o toată viaţa, care ar fi aceea?

– Ar putea părea curios, dar în prezent nu mai am dorinţa de a avea o marcă anume. Deschiderea oferită în ultimii 20 de ani de internet mi-a permis să admir (virtual) cam toate rarităţile mondiale. Pot spune că mi-am potolit acea „sete” care există în orice colecţionar, neavând dorinţa de a poseda fizic vreo marcă poştală anume.

Mai degrabă mă stăpâneşte continuu dorinţa de a descoperi vreo varietate nouă la mărcile pe care le-am strâns de-a lungul anilor.

 ***

– Vă mulţumesc pentru acest interviu! Vă rog să adresaţi un scurt mesaj cititotilor „Blogului de timbrofil”.

– Aş dori să transmit oricărui colecţionar, fie el începător sau mai avansat, să nu lase să moară această pasiune neasemuit de frumoasă, să încerce să o transmită mai departe.

Dacă aţi citit până aici, vă mulţumesc pentru răbdarea de care aţi dat dovadă.

---

© Copyright: Blog de timbrofil. Textul acestui interviu poate fi consultat gratuit, însă nu poate fi preluat sau republicat în format digital sau tipărit decât în baza unui acord scris şi cu citarea sursei. Vă mulţumesc pentru înţelegere!