Arhivă

Timbrofil

Timbrofil a fost scris 202 articole pentru Blog de timbrofil

Q&A cu Vincent Green


Q&A with Vincent Green

This is an interview on philatelic aspects with the chairman of Sandafayre, Mr. Vincent Green. The text can be read free of charge, but cannot be taken over or republished in print or digital format than in a written agreement and citing the source.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. Also, if you want to read the entirely interview in English, you can do this by clicking here. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Domnul Vincent Green este preşedintele Sandafayre, companie filatelică britanică ce oferă spre vânzare colecţionarilor mii de piese de colecţie, majoritatea din Commonwealth şi Regatul Unit, dar şi din restul lumii, şi organizează anual 52 de licitaţii filatelice online.

Îi mulţumesc domnului Simon Howlett pentru intermedierea realizării acestui interviu. În continuare, puteţi citi dialogul pe care l-am avut cu domnul Vincent Green.

***

– Bună ziua, domnule Green, şi mulţumesc că aţi acceptat ideea de a răspunde la câteva întrebări pentru cititorii „Blogului de timbrofil”! V-am ales pentru a fi inclus în această serie de interviuri filatelice datorită motto-ului „Serioşi despre mărcile poştale”. Îmi puteţi spune care este cea mai interesantă poveste din existenţa companiei dumneavoastră filatelice?

– De-a lungul celor 30 de ani ai Sandafayre au existat multe poveşti interesante. Cu toate acestea, una dintre preferatele mele este aceea a unui apel telefonic primit de la fiica unui domn care a decedat. El a fost un avid colecţionar de mărci poştale întreaga sa viață și a cumpărat produse de la licitații și dealeri de filatelie din întreaga lume.

Am fost de acord să o vizitez acasă la defunct, într-o locuinţă care era gata de a se prăbuşi, o adevărată ruină. În camera din față, în bucătărie, sub scări, pe scări, în cele 3 dormitoare, la mansardă, peste tot era plin de albume, pachete, cataloage de licitaţii, toate pline de mărci poştale. Erau chiar unele aflate în grămezi în baie. Am fost de acord să-mi asum vânzarea lor și a fost nevoie de 3 camionete mari pentru a goli casa.

A fost extrem de interesant, iar fiica defunctului n-a avut nicio idee despre moștenirea minunată lăsată de tatăl ei, în cele din urmă colecția realizând peste 100.000£.

***

– Se spune că filatelia presupune culegere de informaţii şi un filatelist vede asta ori de câte ori se află alături de colecţia sa. Putem vorbi astăzi de o importanţă culturală a colecţionării mărcilor poştale?

– Importanța culturală a mărcilor poştale şi a colecţionării lor este un subiect foarte interesant și complex, deoarece, în esență, colecţionarea mărcilor poştale reprezintă un hobby. Din acest motiv, mulți colecționari nu acordă foarte mare atenţie asocierii importanţei culturale cu activităţile hobby-ului lor.

Cu toate acestea, în calitate de colecţionari, vom petrece multe, multe ore identificând, categorisind și păstrând mărcile noastre, de aceea cred că într-o epocă a informației în mișcare rapidă și a atenției de scurtă durată, valoarea colecţionării se exprimă prin concentrarea atenţiei noastre, dezvoltarea concentrării mentale și inspiraţia spre cercetare și analiză.

Toate acestea sunt deprinderi valoroase în viaţă pentru o persoană tânără și îi permite să învețe despre lume printr-un hobby tactil, mai degrabă decât ceva virtual, din spatele unui ecran de plastic. Așa că, dacă filatelia are o semnificație culturală, poate că aceasta constă în furnizarea de timp și capacitate de gândire profundă, analiză și contemplare.

În ceea ce-i privește pe colecţionarii de mărci poştale, aceştia sunt adesea atrași iniţial de design. Apoi, după ce îşi petrec mai mult timp cu mărcile lor, învaţă despre acestea, încep să realizeze că aproape fiecare design al unei mărci poştale are o semnificație culturală și istorică.

Dacă vor apoi hobby-ul în sensul corespondenței poștale în sine și modului în care oamenii îl utilizează pentru a comunica între ei, atât în propria țară, cât și în străinătate, încep să înțeleagă că piesele pe care le dețin au o semnificație mult dincolo de cea a valorii lor monetare. Că, în realitate, sunt custozii temporari ai acestor piese importante ale istoriei.

Acest entuziasm, precum și piesele în sine, sunt adesea transmise copiilor lor, care nu pot avea același nivel de interes faţă de mărcile poştale ca și ei, dar de multe ori constată că, în viața lor, au într-adevăr un interes și cunoștințe de istorie și cultură care pot fi urmate doar de pasiunea unei persoane colecţionare de mărci poştale.

***

– Expertizarea filatelică nu este un domeniu cu care mulţi colecţionari să fie familiarizaţi. Sunt sigur că este multă muncă acolo, dar care sunt satisfacţiile acestui job?

– Aceasta este o întrebare fascinantă, deoarece lucrez într-o cameră cu 5 colegi filateliști și din când în când avem alţi filateliști și experți care ne vizitează. Cel puțin o dată pe zi, ne adunăm în jurul biroului cuiva studiind și argumentând despre o marcă poştală sau o carte poştală.

Un bun exemplu este ce s-a întâmplat în urmă cu doar câteva zile, când am găsit un plic rupt, destul de ponosit, din Noua Zeelandă, datat 1862. Mâzgălite peste marca poştală şi încadrate cu totul în ştampilă erau cuvintele „Sugar Creek” și data.

Ne-a luat ceva timp pentru a-i cerceta înțelesul și, în realitate, deși rezultatul a fost interesant, marea plăcere a fost cercetarea și dezbaterea dintre experții filatelici pentru a stabili dacă această „obliterare-manuscris” a reprezentat doar o caracteristică de securitate, scrisă pe o marcă poştală de către un lucrător pentru a împiedica reutilizarea acesteia; sau, poate că a existat un birou poştal temporar la Sugar Creek, dar care nu a avut propria sa ștampilă.

Am ajuns la concluzia că prima explicaţie era mai plauzibilă, aceasta reprezentând un dispozitiv de securitate. Deci, pentru mine, reprezintă redescoperirea adevărului în legătură cu un element istoric complex, care ne oferă cea mai mare plăcere aici, și cred că vorbesc în numele tuturor celor de la Sandafayre.

***

– În calitate de președinte al unei mari companii precum Sandafayre, probabil vă confruntaţi tot timpul cu multe provocări. Cum a fost momentul în care v-ați dat seama că internetul și licitațiile online au devenit un adevărat „must have”?

– Nu sunt sigur, dar cred că noi am reprezentat prima licitație filatelică de pe internet. Am auzit despre o mică şi ciudată afacere care licita tonomate de mingi din cauciuc pe internet, numită „eBay”, și imediat după aceea am început propriile noastre licitații online.

Având un sistem de licitații poștal, spre deosebire de licitațiile publice care au dispus doar recent de tehnologie pentru a pune o cameră live pe internet, ne-am pliat în mod ideal pe online.

***

– Am remarcat că website-ul dumneavoastră, sandafayre.com, este un pic diferit faţă de altele de acelaşi fel, deoarece cititorii pot găsi acolo o mulţime de informaţii utile. Cât de importantă este calitatea serviciilor în afacerea dumneavoastră?

– Orice persoană angajată pe partea filatelică a afacerii (precum și cei doi membri ai echipei  noastre administrative) a început ca fiind colecționari și nu profesioniști, deci ne raportăm foarte puternic la clienții noștri.

Eu personal am găsit o mare resursă în proprietarii diferitelor magazine filatelice pe care le-am vizitat când eram tânăr; am fost, de asemenea, destul de norocos de a avea un număr regulat de târguri filatelice şi ale colecţionarilor în zona mea, care s-au dovedit a fi o altă mare sursă de ajutor și de cunoaștere.

Astfel de resurse sunt acum rare, așa că suntem dornici de a ajuta alți colecționari de mărci poştale să aibă acces la acest tip de cunoștințe și experiență așa cum am avut-o noi, dar de data aceasta trebuie s-o facem prin intermediul internetului.

Bine-înțeles că este o lucrare în curs de desfășurare, dar vom adăuga mai multe clipuri video și informații prin intermediul website-ului nostru, conturilor de Twitter şi Facebook, pentru a ajuta colecționarii să aibă grijă în mod corespunzător și să-şi protejeze mărcile poştale, precum și mai multe informații despre mărci și colecții rare și interesante.

În acest fel, sperăm să putem împărtăși anii de experienţă cu colecţionari din întreaga lume, astfel încât aceştia să fie în măsură să studieze și să evalueze mărcile poştale într-un mod mai informat și mai profesional.

***

– Îmi place cel mai mult secţiunea „Stamp-Cam!”, o nouă categorie grozavă care permite cititorilor să urmărească clipuri video despre loturire aflate în prezent în licitații. În opinia dumneavoastră, viitorul blogging-ului filatelic se bazează pe conținut video?

– La fel precum în cazul meu, cred că mulţi colecționari de mărci poştale capătă o mare plăcere din studiul liniştit, din citit şi din discuţiile despre subiectul lor. Din acest motiv, chiar dacă mă bucură prezentările noastre „Stamp-Cam!” de pe website-ul nostru și acum de pe YouTube, nu cred că viitorul cercetării și comunicării filatelice va fi 100% bazat pe conţinut video.

Sunt sigur că video-ul va face parte dintr-o gamă variată de resurse disponibile colecţionarului, dar poate că eu sunt puţin old-fashioned şi mă bucură formele tradiţionale de cercetare, cum ar fi vizualizarea colecțiilor expuse la show-rile filatelice sau citind cărți şi informaţii online, precum și clipuri video.

***

– Cum vă pot urmări colecţionarii activitatea online?

– Sediul Sandafayre este unul ca oricare altul şi, ca să fiu sincer, camera filatelică este mult mai dezordonată decât la alte sedii! Deci, ar fi foarte plictisitor să ne priviţi la muncă, imaginați-vă un grup de oameni cocoșaţi peste birouri și bând prea multă cafea, înţelegeţi ce vreau să spun.

Cu toate acestea, internetul ne oferă tot mai multe modalități astfel încât colecționarii de mărci poştale să beneficieze de ceea ce facem. Avem acum peste 700 de clipuri video pe canalul nostru YouTube, „Sandafayre Stamps”, și am primit peste 600.000 de vizualizări; eu și Sandafayre avem conturi de Twitter (@VinceGreenStamp & @Sandafayre), pe care le folosim pentru a împărtăși multe dintre piesele minunate pe care le întâlnim în timpul zilei.

Desigur, există şi pagina noastră de Facebook (www.bit.ly/SandafayreFB) și website-ul (www.sandafayre.com), care sunt accesate de colecționari din întreaga lume.

Acestea sunt într-adevăr cele mai bune metode prin care putem împărtăși cele mai bune și foarte cele mai interesante piese și colecții la care suntem destul de norocoși să putem lucra şi pe care să le oferim în cadrul licitațiilor noastre.

Acum avem, de asemenea, un website pentru cei care sunt gata să-și vândă o colecție (www.stamp-appraisals.co.uk), oferind cele mai bune sfaturi de specialitate și sprijin pentru a realiza cea mai bună valoare pentru ceea ce este de multe ori o posesie foarte prețioasă într-o perioadă dificilă.

***

– Apropo, ați observat unele tendințe noi în colecţionarea mărcilor poştale în zilele noastre? Da, mă refer în primul rând la tineri!

– Designul și tehnicile mărcilor poştale se pot schimba, dar activitatea și fascinația hobby-ului nostru minunat sunt la fel de atrăgătoare precum au fost întotdeauna pentru acei tineri suficient de norocoși să-l experimenteze.

Am fost întrebat recent de niște bunici dacă aș putea să-i ajut să-şi distreze cei 5 nepoți ai lor în ziua de după Crăciun. În mod natural, ei s-au gândit că este destul de dificil să aibă grijă de cei 5 copii aflaţi împreună şi n-au știut cum vor face faţă acestei situaţii. În disperare de cauză, s-au apropiat de mine și m-au întrebat dacă am vreo cutie mare de mărci poştale pe care ar putea-o cumpăra.

Le-am găsit niște mărci, precum și nişte albume filatelice și pensete din material plastic. Imediat după Noul An am fost contactat din nou de către bunici şi mi-au spus că au răsturnat cutia în mijlocul sufrageriei şi n-au auzit niciun sunet din partea celor 5 copii timp de 5 ore! Şi mai mult decât atât, nepoții îi roagă să aibă şi alte mărci poştale când îşi vizitează bunicii.

Așa că, într-adevăr, aș recomanda promovarea acestor aspecte simple ale trecutului nostru ca un nou trend pentru tineri. Poate că în acest fel următoarea generație va putea descoperi ea însăşi cât de minunată şi plină de satisfacţii este colecţionarea mărcilor poştale, în acelaşi mod în care şi noi am descoperit-o.

„Hi-tech” este grozav, dar şi lucrurile simple funcţionează.

***

– A fost o mare onoare pentru mine să continui această serie de interviuri cu dumneavoastră, şi mulţumesc pentru timpul acordat! Vă rog să adresaţi câteva cuvinte cititorilor „Blogului de timbrofil”.

– Mulțumesc că mi-ai solicitat să iau parte la acest interviu și sper că cititorii tăi l-au găsit interesant. Aș dori să spun că sper ca povestea mea cu bunicii și mulții lor nepoți a ilustrat faptul că fiecare dintre noi drept colecționari de mărci poştale are un rol de jucat în a ajuta generația următoare să poată descoperi bucuriile colecţionării; pentru că, așa cum știm cu toții, este cel mai bun hobby din lume.

La fel ca şi noi, dacă încep de tineri, ei vor avea un interes care va fi plin de satisfacții și le va aduce plăcere și cunoștințe pentru întreaga durată a vieții lor.


© Copyright: Blog de timbrofil. Traducerea acestui interviu din limba engleză îmi aparţine. Textul poate fi consultat gratuit, însă nu poate fi preluat sau republicat în format digital sau tipărit decât în baza unui acord scris şi cu citarea sursei. Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Condiţia mărcilor poştale


The condition of postage stamps

Michael Dodd provides me another excellent idea for an article about stamp collecting. The importance of condition is a vast area of study in stamp collecting, and here we talk about gums, margins, perforations, color fading, and cancellations.

Michael, thanks for your help, and I urge all of you to visit his websites, because these are places where you’ll always find quality products at affordable prices, with an irreproachable condition.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Acesta este un nou articol scris în colaborare cu Michael Dodd, proprietarul brandului „cddstamps”. Articolul precedent a fost „Despre abaterile filatelice”. Acesta este despre condiţia mărcilor poştale, cu exemple elocvente din vasta sa ofertă de pe website-ul propriu de vânzări şi de pe magazinul online găzduit de Hipstamp.com.

Punctul de plecare în acest scurt studiu îl reprezintă textele şi imaginile din cataloagele Stanley Gibbons, care descriu importanţa condiţiei mărcilor poştale, respectiv a gumei, marginilor, perforaţiilor, nuanţelor de culori şi a obliterărilor.

Un aspect trebuie stabilit de la început, anume că este necesară o anumită toleranţă pentru condiţia mărcilor poştale raportată la criteriul anului de emitere a acestora. Desigur, toate aspectele enumerate mai sus trebuie luate în considerare, dar vă așteptați ca o marcă poştală emisă în anii 1880 sau 1890 să se prezinte la aceleaşi standarde ca una emisă în anii 1980, 1990 sau chiar 2010?

Sigur că nu! Sau, poate că da, și astfel condiţia bună a unei mărci mai vechi să se reflecte în prețul de catalog?

Cele mai importante aspecte, dar arătând o mare toleranţă pentru emisiunile mai vechi, sunt perforațiile întregi şi obliterările curate, iar în cazul mărcilor neuzate, o gumă curată şi urme uşoare de şarnieră.

Centrarea este la fel de importantă, desigur, dar mărcile poştale emise în urmă cu peste 100 de ani nu au dispus de controale de calitate, precum mărcile emise în perioada contemporană.

Aşadar, haideţi să vedem câteva mărci poştale şi să încercăm să le evaluăm condiţia, ţinând cont de aspectele enumerate anterior.

a) condiţia perforaţiilor – Jamaica (SG #1), albastru pal, emisă în anul 1860; marca este într-o condiţie bună, prezintă uşoare urme de şarnieră, însă perforaţiile de pe latura stângă sunt neuniforme, fiind tăiate; se observă că centrarea imaginii nu este perfectă, dar se prezintă mult mai bine decât media acelei perioade.

b) centrarea şi obliterarea – Jamaica (SG #7), bordo, emisă în anul 1872; marca nu este foarte bine centrată, însă este foarte curată, prezentând o obliterare inversată „A45” (obliterare utlizată de London Foreign Office PO).

c) condiţia gumei – ar fi de semnalat aici îngălbenire accentuată a gumei, datorată unor diverse cauze, precum păstrarea în condiţii neprielnice; de asemenea, urmele grosiere de şarnieră afectează condiţia mărcii poştale.

d) condiţia nuanţelor de culori şi culoarea de referinţă – Jamaica (SG #18), emisă în anul 1885; aici sunt de fapt două probleme: o culoare roz, dar cu diverse nuanţe, respectiv o culoare carmin (SG #18a), emisă în anul 1886; este foarte greu de determinat culoarea fără culoarea de referinţă.

Îi mulţumesc lui Michael pentru ajutor şi vă îndemn să-i vizitaţi website-urile, deoarece sunt locuri unde veţi găsi mereu produse de calitate, la preţuri accesibile, având o condiţie de nereproşat.

„Blog de timbrofil” 200


‘Blog de timbrofil’ 200

This is the 200th article of my blog! I wrote dozens of articles so far, some of them stirred reactions from readers, some just pointed aspects of philatelic community life, and all these I have gathered in a number of categories representing the basic structure of my blog. Many thanks for watching ‘Blog de timbrofil’! Its story is far from being over!

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Acesta este cel de-al 200-lea articol pe care-l postez pe blog!

Pentru aceia dintre voi care-mi descoperiţi pentru prima oară blogul, voi face o scurtă prezentare a acestuia. L-am numit „Blog de timbrofil”, intenţia mea fiind aceea de a atrage atenţia asupra unui hobby ale cărui rădăcini se pierd în negura vremurilor, pe timpul când „timbrofil” era denumirea dată colecţionarului de mărci poştale şi alte efecte filatelice.

Asocierea cu tehnicile moderne, în speţă blogul şi reţelele sociale, realizează un arc peste timp, obiectivul declarat al blogului (şi pe care-l reiterez aici) fiind acela de a îndrepta paşii cât mai multor tineri spre filatelie, ori măcar de a le stârni curiozitatea privind colecţionarea şi studierea mărcilor poştale.

La rândul meu, învăţ filatelie zi de zi, beneficiind de informaţii şi consiliere din partea unor filatelişti cu experienţă, deveniţi acum şi bloggeri.

Am scris zeci de articole până acum, unele dintre ele au stârnit reacţii din partea cititorilor, altele doar au punctat aspecte din viaţa comunităţii filatelice, iar toate acestea le-am adunat într-o serie de categorii care reprezintă structura de bază a blogului meu.

Printre opinii, călătorii, terminologie, schimburi filatelice, interviuri, prezentarea unor piese din colecţia personală şi a pionierilor acestui frumos hobby, am înscris între paginile unui veritabil „jurnal de timbrofil” scurte episoade în care mi-am prezentat oraşul adoptiv din perspectivă filatelică.

Nu rămâne decât să-l citiţi şi să-mi spuneţi părerea voastră.

Iar acelora dintre voi care-mi urmăriţi activitatea de ceva vreme, nu pot decât să vă mulţumesc şi să vă invit să-mi fiţi alături în continuare.

Povestea „Blogului de timbrofil” este departe de a se fi terminat!

Călătorie filatelică în Budapesta


Philatelic journey in Budapest

Last days I was in Budapest and I discovered an extraordinarily beautiful city. As expected, my trip had a philatelic side. I will mention here only a few locations, that definitely worth visiting. One of them is the Philately Museum (Bélyegmúzeum), a place where approx. 10 million postage stamps are waiting to be admired by stamp collectors.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Zilele trecute am fost în Budapesta şi am descoperit un oraş extraordinar de frumos, cu influenţe occidentale puternic impregnate în mărturii arhitecturale ale unui trecut fabulos, dar cu ochii largi deschişi spre viitor.

De altfel, am constatat că toate obiectivele turistice importante din Budapesta au fost şi sunt frecvent ilustrate pe mărcile poştale, acum vâzându-le în realitate, în toată splendoarea lor.

Cum era de aşteptat, călătoria mea a avut şi o latură filatelică. Voi menţiona aici doar câteva locaţii ce merită neapărat vizitate, altele urmând să le descoperiţi singuri, odată ajunşi în capitala maghiară.

Voi începe cu Muzeul filatelic din Budapesta (Bélyegmúzeum), aflat pe Hársfa u. 47, deschis de marţi până duminică între orele 10-18. Este un loc pe care orice colecţionar de mărci poştale ar trebui să-l vadă, deoarece va descoperi, pe lângă mărci maghiare, foarte multe mărci din alte ţări, unele dintre ele încadrate la capitolul „rarităţi”.

Spre exemplu, marca poştală din anul 1924, valoarea de 5.000 korona din „Madonna and child” cu centrul inversat, care a fost adjudecată la licitaţia organizată de Cherrystone în septembrie 2011 cu preţul de 14.000$.

Bine-înţeles, am zăbovit zeci de minute în faţa colecţiei cronologice din România, de la celebrele capete de bour şi până la emisiuni filatelice contemporane.

De asemenea, am putut admira mărci poştale precum „Penny Black”, „Penny Red”, „Basel Dove”, „Inverted Jenny” şi multe altele. Acolo sunt aproximativ 10 milioane de mărci poştale, iar preţul de intrare este de doar 500 Ft (mai puţin decât preţul unei cafele în Budapesta).

O expoziţie tematică interesantă, menită în special să atragă tinerii către filatelie, este găzduită de acelaşi muzeu. Expoziţia, intitulată „Asztro-trilógia”, este dedicată astronomiei şi astrologiei, reliefate prin intermediul mărcilor poştale din lumea întreagă.

Alte locaţii interesante sunt două magazine specializate, de unde se pot cumpăra foarte multe produse filatelice: Philatelia Hungarica Kft. – Bélyegáruház (aflat pe Cserkesz u. 85, deschis de luni până joi între orele 08-1530 şi vineri între orele 08-1330) şi Oktogon Filatélia Bt. (aflat pe Teréz krt. 13, deschis de luni până vineri între orele 09-17).

Interesante sunt şi sediile Poştei maghiare, de unde se pot cumpăra cele mai recente emisiuni filatelice, dar şi cochetele cutii poştale roşii, cu sigla Poştei.

Proiectul „Postcrossing”


The ‘Postcrossing’ project

This project belongs to Paulo Magalhães, a Portuguese student who in 2005 developed a website that offered a free platform for people who wanted to exchange postcards. The slogan of the project is: ‘send a postcard and receive one back from a random person, somewhere in the world’. Currently, the number exceeds 660,000 registered members on the website from approximately 200 countries.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Programul editorial din luna februarie al Romfilatelia a cuprins o emisiune filatelică cu tema „Postcrossing”, constând într-o marcă poştală cu valoarea nominală de 4 Lei.

Proiectul „Postcrossing” aparţine lui Paulo Magalhães, un student portughez care în anul 2005 a dezvoltat un website ce oferea o platformă gratuită pentru persoanele care doreau să facă schimburi de cărţi poştale.

Sloganul proiectului este: „trimite o carte poştală şi vei primi înapoi o carte poştală de la o persoană oarecare, de undeva din lume!”. În prezent, numărul membrilor înregistraţi pe website depăşeşte 660.000, din aproximativ 200 de ţări.

Scopul proiectului este de a permite oamenilor să primească (aproape gratis) cărţi poştale din orice colţ al lumii. De ce aproape gratis? Deoarece ideea de bază a acţiunii este ca, dacă trimiţi o carte poştală, vei primi la rândul tău una, în mod aleatoriu, de la un „postcrosser”.  

În principiu, după înregistrarea ca membru pe website, paşii sunt următorii: ceri o adresă şi un ID de carte poştală, trimiţi o carte poştală la acea adresă, primeşti o carte poştală de la un alt membru al website-ului, înregistrezi ID-ul cărţii poştale primite pe website, reiei acest proces ori de câte ori doreşti, pentru a primi şi alte cărţi poştale.

Deoarece postcrosserii nu colecţionează doar cărţile poştale, ci şi mărcile poştale ce le însoţesc, mesajul acestui tip de schimb este unul extraordinar de motivant pentru atragerea cât mai multor tineri către colecţionarea de cărţi poştale şi implicit a mărcilor poştale de pe ele.

Este interesant de notat că în România există la ora actuală, potrivit Romfilatelia, 1.364 de membri înregistraţi pe platforma postcrossing.com, care au trimis în cei 11 ani de activitate peste 120.000 de cărţi poştale în întreaga lume, devenind astfel ambasadori importanţi ai ţării noastre.

Din cutia poştală (9)


From the mailbox (9)

Yesterday I received a lot of Romanian used postage stamps, according with my want list, from Eric De Couck from Erpe-Mere, Belgium. This way, my collection was enlarged again with some new pieces!

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Ieri am primit de la Eric De Couck, din Erpe-Mere, Belgia, un set de 60 de mărci poştale uzate româneşti. I-am trimis la schimb tot 60 de mărci poştale uzate româneşti din lista mea de ofertă, conform mancolistei lui de pe Colnect.

Plicul, francat cu o marcă poştală emisă în 2016 valabilă în interiorul Europei (1,13€), a fost expediat din Erpe-Mere (o comună neerlandofonă situată în provincia Flandra de Est, regiunea Flandra din Belgia) pe data de 15 februarie şi a sosit la destinaţie în Alba Iulia pe data de 21 februarie.

Tuturor celor care aveţi cont pe Colnect, vă recomand să faceţi schimb cu acest colecţionar de mărci poştale. De asemenea, îi puteţi da o mână de ajutor în găsirea unui partener de schimb pentru mărci poştale albaneze.

Heel erg bedankt, Eric!

Câteva noţiuni despre valoare


Some notions about value

When we talk about the postage stamps, the face value and catalog value are 2 similar notions, but they can get different meanings in time. The ‘Scott Worldwide Stamp Cost’ chart tracks the face value and catalog value for postage stamps of the world from 2002 to 2015. I inserted a table with the values for Romania.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


De data aceasta voi aborda un subiect destul de popular în rândul colecţionarilor de mărci poştale, anume acela al valorii. Se ştie că avem de-a face cu 2 noţiuni diferite: valoarea nominală a mărcii poştale şi valoarea de catalog a acesteia. Sunt noţiuni aparent similare, însă pot căpăta sensuri complet diferite, după cum vom vedea în cele ce urmează.

Catalogul „Scott Worldwide Stamp Cost” prezintă valorile nominale şi de catalog ale tuturor mărcilor poştale emise la nivel mondial între anii 2002-2015 şi listate de Scott, fără a ţine cont de varietăţile minore.

Coloana cu valoarea nominală arată cât poate plăti un colecţionar pentru mărcile poştale vândute la ghişeul poştal din ţara respectivă, utilizând moneda ţării respective.

Avantajul este că mărcile sunt în condiţie excelentă, pot fi utilizate pentru francarea corespondenţei sau pentru realizarea de ilustrate maxime, însă sunt şi câteva dezavantaje, precum faptul că mărcile respective nu sunt circulate efectiv, deci negăsindu-şi locul într-o colecţie de mărci poştale uzate, sau pentru faptul că valorile lor sunt uneori deosebit de ridicate, inaccesibile unui anumit număr de colecţionari cu venituri reduse.

În coloana cu valoarea de catalog sunt listate valorile la zi ale cotaţiilor acelor mărci, remarcându-se în acest caz diferenţe chiar de la an la an. Odată cu trecerea timpului, valoarea unei mărci poştale poate creşte extraordinar de mult şi poate atinge chiar sume care eclipsează valoarea sa nominală.

În cadrul tabelului de mai jos, am extras situaţiile pentru România.

An

Număr mărci poştale emise Valoare nominală (RON) Valoare de catalog (USD)

2002

60 136,77

91,25

2003

60 177,60

108,95

2004

83 294,50 184,60
2005 84 181,20

201,65

2006

132 192,50 141,00
2007

102

282,00

236,70

2008

71

230,10

195,45

2009 61 223,60

151,40

2010

79 302,40 190,65
2011 100 358,00

239,10

2012

85 396,30 234,35
2013

102

536,50

326,55

2014 54 311,70

193,30

2015 102 642,70

325,75

Designul comun CEPT


The CEPT common design

The Europa CEPT issues, an annual joint issue of postage stamps with a common design or theme by postal administrations member of CEPT (until 1992), could be an attractive theme to collect, and to study. It was a common design from 1956 to 1973 and in 1984.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Ideea unui design comun anual al unei serii de mărci poştale europene s-a născut în anul 1952, însă s-a pus în practică abia 2 ani mai târziu. Ideea s-a concretizat prin lansarea de fiecare dată a unui simbol care să reprezinte interese şi obiective comune.

La început au fost 6 ţări (Belgia, Franţa, Germania de Vest, Italia, Luxemburg şi Olanda), iar acestea au avut în anul 1956 un design comun realizat de artistul francez Daniel Gonzague, respectiv un turn format din cele 6 litere ale cuvântului din limba latină al continentului european: Europa.

În anul 1957, s-a alăturat proiectului şi Elveţia (sub denumirea de Saarland, teritoriu german aflat sub controlul aliaţilor). Tema a fost „pace şi bunăstare”. Anul următor, Turcia a luat locul Elveţiei, iar designul a fost reprezentat de un porumber zburând deasupra literei E din „Europa”, creaţie a artistului olandez André Van der Vossen.

În vara anului 1959, la Montreux (Elveţia), a avut loc conferinţa celor 23 de administraţii poştale europene, prilej cu care s-a constituit CEPT (Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştale şi de Telecomunicaţii). Astfel, designul următorilor ani a conţinut logo-ul acestei organizaţii, iar denumirea comună a emisiunilor filatelice a fost „Europa CEPT”.

Rând pe rând, au urmat alte teme, iar numărul ţărilor a devenit din ce în ce mai mare, alăturându-se iniţiativei ţări precum: Andorra (Poşta franceză), Cipru, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Islanda, Liechtenstein, Monaco, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit, San Marino, Spania şi Suedia.

În 1969, la aniversarea a 10 ani de design comun sub egida CEPT, erau deja 26 de ţări participante, printre acestea numărându-se Vatican şi Iugoslavia. De altfel, Iugoslavia a fost prima ţară comunistă care a aderat la ideea acestui proiect european.

În anii următori, au mai aderat ţări precum Andorra (Poşta spaniolă) şi Malta. Ultimul an în care a fost utilizat designul comun CEPT a fost 1973, o goarnă poştală stilizată, aparţinând artistului norvegian Leif Frimann Anisdahl.

Începând cu anul 1974, tema comună a înlocuit designul comun al emisiunilor filatelice, doar logo-ul CEPT rămânând în continuare legătura dintre acestea.

Totuşi, designul comun CEPT şi-a spus ultimul cuvând abia în anul 1984, la aniversarea a 25 de ani de la crearea organizaţiei, când a fost utilizat de cele 35 de ţări acelaşi design, respectiv un pod, creaţie a artistului francez Jacky Larrivière.

Prezenţe româneşti la Finlandia


Romanian Presences at Finlandia

The panels prepared by Romanian philatelists for Finlandia 2017 will take part in several competitive classes (revenues, aerophilately, open philately, postcards and literature).

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Mai sunt câteva luni până când Finlandia 2017 îşi va deschide porţile, însă paginile online şi cele de socializare special create pentru eveniment deja oferă informaţii valoroase tuturor filateliştilor. Programul complet a fost stabilit, şi poate fi consultat aici.

Vor fi 404 exponate diferite în 10 clase competiţionale şi 64 de articole de literatură filatelică. Printre cifrele expoziţiei de rang internaţional merită reţinută suma totală a panourilor filatelice: 2.248!

În ceea ce priveşte prezenţa României la Finlandia 2017, situaţia se prezintă conform tabelului de mai jos:

Panouri

Expozant Clasă

Denumire exponat

4038-4042 (5)

Ion Chirescu Filatelie fiscală

„Timbre fiscale româneşti din bugete speciale pentru sprijin şi asistenţă socială 1913-1947”

5094-5101 (8)

Daniel Cătălin Timofei Aerofilatelie

„Traversarea Atlanticului cu avionul (zboruri record 1919-1939)”

8022-8026 (5)

Marius Muntean Open

„Filatelia de la Continental-Caoutchouc şi Gutta-Percha Compagnie la Continental AG”

9102-9106 (5)

Nicolae Gabriel Octavian Cărţi poştale ilustrate

„Lăudaţi <grape vine>! Lăudaţi vinul!”

9117-9121 (5)

Mariana Beda Cărţi poştale ilustrate

„Leonard Salmen, ilustratorul poetului Eminescu”

11026

Nicolaie Stan Literatură filatelică, broşuri şi studii speciale

„Simbioză între perfinul aplicat pe mărcile poştale şi francarea mecanică”

11043

Emanoil Alexandru Săvoiu Literatură filatelică, cataloage generale

„Catalog specializat de întreguri poştale româneşti 1870-1927”

Motive pentru a colecţiona


Reasons to collect

It’s already been 2 years since I am writing on this blog! This is a philatelic story of my first steps into stamp collecting, through the ideas of Ayd Rand, who wrote an article in ‘Minkus Stamp Journal’, in 1971.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Au trecut deja 2 ani de când scriu pe blog! La ceas aniversar, mi-am propus să-mi adresez 2 întrebări. Prima este: de ce colecţionez mărci poştale?

Pentru a răspunde, voi utiliza câteva idei din spusele novelistei ruso-americane Ayd Rand, desprinse dintr-un articol publicat iniţial în anul 1971 în „Minkus Stamp Journal”. La fel ca mulţi dintre noi, a colecţionat mărci poştale încă din copilărie şi a făcut mai târziu o pasiune din aceasta.

Eu am început să colecţionez mărci poştale când aveam vreo 8-9 ani. Pe vremea aceea, nu ştiam prea multe despre lumea filateliştilor, mi-aduc aminte că existau nişte plicuri filatelice (cu premii) pe care mi le cumpărau ai mei şi în care găseam de fiecare dată noi piese ce le aşezam cu grijă într-un clasor de dimensiuni medii, cu o copertă albastră.

După o vreme, am renunţat la acest hobby, clasorul cu tot cu mărcile din el ajungând într-o cutie de carton, rămânând uitat într-un final după trecerea multor ani în care printre preocupările mele nu şi-a găsit loc şi filatelia.

Alţi ani au trecut apoi, priorităţile în viaţă s-au tot schimbat, iar timpul meu liber a devenit atât de preţios, încât trebuia să-mi concentrez atenţia asupra unui hobby care să-mi ofere un refugiu în goana nebună a lumii în care trăim cu toţii. Iar acest hobby s-a numit, bine-înţeles, filatelia!

Cum s-a întâmplat asta? Într-o zi, am primit câteva mărci poştale cadou, într-o alta un vechi catalog filatelic, iar scânteia s-a aprins din nou! Am frecventat de atunci diverse anticariate, târguri, magazine, m-am informat, am făcut schimburi, am ajuns să discut despre filatelie, să-mi cataloghez colecţia, să scriu un blog,..

Precum Ayd Rand, am regăsit entuziasmul de a colecţiona după mulţi ani, ca și cum n-ar fi existat nicio întrerupere! Şi totuşi, de ce colecţionez mărci poştale?

Am fost întrebat de multe ori despre aceasta. Întocmai cum a răspuns Ayd Rand, motivele mele sunt oarecum aceleaşi, deoarece plăcerea de a colecţiona se regăseşte în modul în care-ţi foloseşti eficient mintea.

Dincolo de îmbogăţirea continuă a cunoaşterii lumii şi realităţii din jurul nostru, colecţionarea de mărci poştale este un hobby pentru oamenii ocupaţi, având scopuri precis stabilite, ambiţioşi. Aceştia sunt obişnuiţi să lucreze având ţinte stabilite pe termen lung şi, de aceea, găsesc o plăcere deosebită în ocazii unice, când caută un refugiu de respiro, cum ar fi o petrecere sau un spectacol ori poate un concediu, pentru a-şi odihni mintea.

Iar colecţionarea de mărci poştale îndeplineşte pe deplin acestă necesitate!

Şi ar mai fi ceva: faptul că în comunitatea colecţionarilor de mărci poştale există o anumită doză de „fraternitate”, este locul în care deţinerea aceloraşi valori creează punţi de legătură, se generează idei şi de aceea filatelia ajunge să fie interpretată de toţi cei care o descoperă ca fiind o imagine spectuloasă a imaginaţiei umane…

În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, aceasta este: ce am reuşit să fac în tot acest timp pentru colecţionarii de mărci poştale? Ei bine, doar voi îmi puteţi răspunde la această întrebare. Şi vă invit s-o faceţi!

P.S.: încă mai am vechiul clasor din copilărie, cel cu ale sale coperţi albastre! 😉