Arhivă

Opinii personale

Această categorie conține 26 articole

Motive pentru a colecţiona


Reasons to collect

It’s already been 2 years since I am writing on this blog! This is a philatelic story of my first steps into stamp collecting, through the ideas of Ayd Rand, who wrote an article in ‘Minkus Stamp Journal’, in 1971.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Au trecut deja 2 ani de când scriu pe blog! La ceas aniversar, mi-am propus să-mi adresez 2 întrebări. Prima este: de ce colecţionez mărci poştale?

Pentru a răspunde, voi utiliza câteva idei din spusele novelistei ruso-americane Ayd Rand, desprinse dintr-un articol publicat iniţial în anul 1971 în „Minkus Stamp Journal”. La fel ca mulţi dintre noi, a colecţionat mărci poştale încă din copilărie şi a făcut mai târziu o pasiune din aceasta.

Eu am început să colecţionez mărci poştale când aveam vreo 8-9 ani. Pe vremea aceea, nu ştiam prea multe despre lumea filateliştilor, mi-aduc aminte că existau nişte plicuri filatelice (cu premii) pe care mi le cumpărau ai mei şi în care găseam de fiecare dată noi piese ce le aşezam cu grijă într-un clasor de dimensiuni medii, cu o copertă albastră.

După o vreme, am renunţat la acest hobby, clasorul cu tot cu mărcile din el ajungând într-o cutie de carton, rămânând uitat într-un final după trecerea multor ani în care printre preocupările mele nu şi-a găsit loc şi filatelia.

Alţi ani au trecut apoi, priorităţile în viaţă s-au tot schimbat, iar timpul meu liber a devenit atât de preţios, încât trebuia să-mi concentrez atenţia asupra unui hobby care să-mi ofere un refugiu în goana nebună a lumii în care trăim cu toţii. Iar acest hobby s-a numit, bine-înţeles, filatelia!

Cum s-a întâmplat asta? Într-o zi, am primit câteva mărci poştale cadou, într-o alta un vechi catalog filatelic, iar scânteia s-a aprins din nou! Am frecventat de atunci diverse anticariate, târguri, magazine, m-am informat, am făcut schimburi, am ajuns să discut despre filatelie, să-mi cataloghez colecţia, să scriu un blog,..

Precum Ayd Rand, am regăsit entuziasmul de a colecţiona după mulţi ani, ca și cum n-ar fi existat nicio întrerupere! Şi totuşi, de ce colecţionez mărci poştale?

Am fost întrebat de multe ori despre aceasta. Întocmai cum a răspuns Ayd Rand, motivele mele sunt oarecum aceleaşi, deoarece plăcerea de a colecţiona se regăseşte în modul în care-ţi foloseşti eficient mintea.

Dincolo de îmbogăţirea continuă a cunoaşterii lumii şi realităţii din jurul nostru, colecţionarea de mărci poştale este un hobby pentru oamenii ocupaţi, având scopuri precis stabilite, ambiţioşi. Aceştia sunt obişnuiţi să lucreze având ţinte stabilite pe termen lung şi, de aceea, găsesc o plăcere deosebită în ocazii unice, când caută un refugiu de respiro, cum ar fi o petrecere sau un spectacol ori poate un concediu, pentru a-şi odihni mintea.

Iar colecţionarea de mărci poştale îndeplineşte pe deplin acestă necesitate!

Şi ar mai fi ceva: faptul că în comunitatea colecţionarilor de mărci poştale există o anumită doză de „fraternitate”, este locul în care deţinerea aceloraşi valori creează punţi de legătură, se generează idei şi de aceea filatelia ajunge să fie interpretată de toţi cei care o descoperă ca fiind o imagine spectuloasă a imaginaţiei umane…

În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, aceasta este: ce am reuşit să fac în tot acest timp pentru colecţionarii de mărci poştale? Ei bine, doar voi îmi puteţi răspunde la această întrebare. Şi vă invit s-o faceţi!

P.S.: încă mai am vechiul clasor din copilărie, cel cu ale sale coperţi albastre! 😉

La cumpăna dintre ani


At the turn of the year

Some thoughts at the turn of the year. I wish you all the best for 2017 and keep watching my activity on blog!

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Această postare este ultima din acest an şi îmi place să cred că anul care vine îmi va aduce o perfecţionare a activităţii filatelice, atât online, cât şi offline.

Urmărind câteva analize ale conţinutului scris pe acest blog de-a lungul anului 2016, am remarcat că au fost în total 95 de postări şi că numărul vizitatorilor a fost de peste 1.500, cei mai mulţi din Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Croaţia, Franţa, Rusia, Germania, Filipine, Belgia şi, bine-înţeles, România.

Numărul accesărilor a fost de aproape 2,5 ori mai mare comparativ cu anul 2015, printre cele mai citite postări numărându-se: „5 motive să nu alegi filatelia”, „Pionieri: Dimitrie C. Butculescu”, „Q&A cu Max Peter”, „Q&A cu Keijo Kortelainen” şi „Inovaţii pentru mărcile poştale”.

În plus, a crescut numărul accesărilor dinspre reţele sociale precum Facebook, Twitter şi Google+, un argument să acord o atenţie deosebită optimizării blogului pentru dispozitivele mobile. Un pas în acest sens l-am făcut şi prin înscrierea blogului în baza de date a ZeList.

În legătură cu proiectele mele viitoare, vă invit să-mi urmăriţi activitatea pe blog în anul 2017. Vă doresc un An Nou mai bun, cu multe împliniri şi bucurii!

Prietenii „Blogului de timbrofil”


The friends of ‘Blog de timbrofil’

There are many categories of my blog’s followers, but all of them share with me information and help me growing more and more each day. My blog is written for you, so I thank you very much for your support!

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Anul 2017 se apropie cu paşi repezi şi m-am gândit să vă dezvălui comunitatea prietenilor blogului pe care scriu, cei fără de care rezultatele muncii mele nu ar fi puse în valoare prin opinii valoroase şi idei benefice pentru drumul parcurs în colecţionarea şi studiul mărcilor poştale.

Am împărţit această comunitate în 4 categorii.

O primă categorie o reprezintă filateliştii-bloggeri, iar lista începe cu Keijo Kortelainen, cel care m-a onorat cu acordarea primului interviu din seria celor 4 publicate deja pe blog. Calitatea muncii sale este recunoscută, iar modestia îl caracterizează, fiind mereu pregătit să ofere sfaturi utile. Voi continua cu Michael Dodd şi brandul său „Cddstamps”. Lui Michael îi sunt recunoscător pentru sprijinul acordat pe blog, dar şi în activitatea mea filatelică.

De asemenea, apropiaţi blogului meu sunt: Dragan Buškulić – cel de la care am învăţat multe referitor la domeniul mărcilor poştale supratipărite, Trevor Pateman şi ale sale incursiuni în istoria poştală din estul Europei, Jim Jackson – de la care am învăţat să apreciez detaliile în studierea mărcilor poştale, respectiv Michael Adkins şi proiectele sale legate de ţări/regiuni care nu mai există astăzi, dar trăiesc în continuare prin intermediul emisiunilor filatelice.

Din această primă categorie mai face parte şi Jeremy Borouchoff, cel care a făcut din blogul său o punte de legătură între istorie şi filatelie. În sprijinul acestei frumoase influenţe stau vorbele lui Mike Frechette: „Într-o lume în care conversaţiile au evoluat de la trimiterea cărţilor poştale la trimiterea e-mailurilor şi a mesajelor text, mai există o cale de a colecţiona mărci poştale: ca o modalitate de a păstra istoria”.

Trecem acum la cea de-a doua categorie, unde se regăsesc câţiva colecţionari români. În primul rând, domnul Max Peter, pe care-l respect pentru ceea ce face pentru filatelia românească şi pentru faptul că întotdeauna m-a sprijinit cu sfaturile sale utile. Urmează apoi domnul Mihai Ceucă, un alt apropiat al blogului, cel care a înţeles că viitorul filateliei nu este posibil fără a crea o legătură strânsă între generaţii.

Din sfera maximafiliei, m-au onorat cu opinii utile domnii Alex Antonache şi Alex Mateescu, precum şi membrii Societăţii Filatelice „Tutova” din Bârlad.

Cea de-a treia categorie este reprezentată de cei câţiva apropiaţi ai blogului prin intermediul extensiei acestuia în social media, contul personal de Twitter. Aş dori să-i amintesc aici pe Ian Hunter, John Deegan şi membrii Royal Philatelic Society.

Am lăsat la final o categorie la care ţin foarte mult – non-filateliştii. Sunt colecţionari, însă nu de filatelie, dar tocmai acest fapt ne uneşte, deoarece găsim întotdeauna similitudini între diversele moduri de a colecţiona şi de a vorbi despre colecţiile noastre. Într-o ordine aleatorie, cei mai activi sunt: Ron Joiner – colecţionar şi restaurator de ceasuri, pasionat de istoria acestora, GP Cox – blogger cu informaţii vaste legate de era Războiului din Pacific, Bespoke Traveler – colecţionar de amintiri frumoase din călătorii şi blogger dedicat pasiunii sale, Rabirius – artist digital şi fotograf profesionist, respectiv Jim Holroyd – expat în Tbilisi, colecţionar, printre altele de maşini în miniatură.

Bine-înţeles, mai sunt şi alţii. Tuturor le mulţumesc pentru onoarea pe care mi-o fac de fiecare dată când trec pragul blogului meu. „Blogul de timbrofil” este scris pentru voi!

Din economia colecţionării


From the economy of collecting

A Forbes analysis about the stamp collecting, and the investments in this hobby. The important thing is that the price development for postage stamps depends of many factors, such as number of issues, nominal value, and maybe the interest for investment in philately.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Unul dintre avantajele instrumentelor de social media este că eşti mereu conectat la pulsul global al domeniului tău de interes. Astfel stau lucrurile şi în cazul de faţă, când Twitter mi-a facilitat accesul la subiectul acestei postări, un rezumat tradus al unui excelent articol publicat de prestigioasa publicaţie Forbes.

Articolul original este semnat de Richard Lehmann, investitor şi autor al mai multor cataloage şi cărţi despre filatelie.

Cu toţii suntem familiarizați de decenii întregi cu dezbaterile privind viitorul filateliei sau lipsa acestuia. Soluţia vehiculată de fiecare dată pentru ca un astfel de lucru să se întâmple este atragerea tinerilor spre colecţionarea de mărci poştale, un gest nobil, bine-înţeles, dar care nu abordează problema reală a filateliei de astăzi.

Problema se rezumă la faptul că în timpul necesar unui nou colecţionar să se alăture grupului colecţionarilor, se estimează că 4 colecţionari mor și alţi aproximativ 4 renunţă la filatelie sau devin mai puțin activi, deoarece se pensionează și nu mai deţin multe venituri sau același nivel de interes ori satisfacție faţă de colecţionare.

Aşadar, o rată alarmantă de creştere negativă a numărului adepţilor acestui hobby!

Argumentul economic se referă la faptul că, atunci când mai mulți colecţionari dispar sau renunţă la mărcile lor poştale, acestea sunt „aruncate” într-o piață în continuă scădere, iar prețurile au de suferit. Aceasta este realitatea zilelor noastre!

Chiar dacă sunt mulţi care afirmă că acest fapt nu este neapărat unul rău, deoarece colecţionarii pot cumpăra ceea ce doresc la preţuri mai ieftine, majoritatea realizează că toate acestea alcătuiesc de fapt o spirală mortală care, în cele din urmă, nu servește nimănui.

Mai întâi, să analizăm piața filatelică în funcţie de tipurile de colecţionari! Vom elimina din ecuaţie colecţionarii de mărci poştale contemporane, care reprezintă un segment tot mai mare al pieţei de profil, dar şi segmentul subjugat efectiv de administraţiile poştale de astăzi, cele care scot emisiuni filatelice în cantităţi prea mari, la preţuri exorbitante uneori, fără a mai pune prea mult accent pe calitate.

De asemenea, vom elimina tinerii colecţionari şi, în general, pe cei care doar acumulează mărci poştale, aceştia fiind în majoritate cumpărătorii de produse filatelice ieftine. În cele din urmă, vom elimina colecţionarii de plicuri circulate, timbre fiscale şi colecţii specializate.

Şi cu ce vom rămâne? Vom rămâne cu filateliştii care colecţionează mărci poştale în funcţie de ţări sau regiuni, respectiv cu investitorii în filatelie. Colecționarii în funcţie de ţări sau regiuni reprezintă de departe proprietarii celei mai mari părţi a pieselor valoroase. Majoritatea acestora se încadrează în generaţia care tocmai s-a pensionat sau este aproape de a o face.

Prin urmare, sunt cei care, în timp ce interesul pentru filatelie crește semnificativ datorită timpului pe care-l vor avea la dispoziţie, de fapt, dorința de a investi sume uriaşe în hobby-ul lor este mult limitată, din cauza resurselor financiare mai puţine.

Celălalt grup, al investitorilor, depinde de evoluția prețurilor mărcilor poştale de valoare. Analizele au demonstrat că, de-a lungul timpului, o marcă poştală tinde să se aprecieze proporţional cu creşterea preţului său de tranzacţionare pe piaţa de profil. Bine-înţeles, nu este o regulă universală, dar se aplică în foarte multe cazuri!

Un preț ridicat pentru o marcă poştală creează o percepție de „apartenenţă”, când se consideră că ea are o poveste de spus sau are în trecutul său o serie interesantă de proprietari. „Apartenenţa” este semnul distinctiv, oferă o oarecare mândrie proprietarului și certitudinea că a făcut o investiție bună.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul câştigării unor premii la expoziţii filatelice sau după publicarea unui catalog specializat cu piese din colecţia proprie. Astfel, investitorii reprezintă un element critic în supraviețuirea filateliei, deoarece ei sunt dispuși să cumpere mărci poştale valoroase în cantități multiple, nu doar câteva, în scopul de a-şi finaliza colecția personală.

Topul celor mai scumpe ţări


Most expensive countries

A top 20 most expensive countries to collect, an idea of MICHEL-Briefmarken-Katalog, with some examples from: Mauritius, Switzerland, British Guyana and many more.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Filatelic vorbind, cu cât o emisiune este mai rară şi mai bine primită pe piaţa de profil a binomului dealer-colecţionar, cu atât autoritatea poştală emitentă se poate mândri cu faptul că se încadrează în ceea ce cataloagele internaţionale numesc „most expensive countries to collect”.

Acest material a apărut ca o consecinţă a unei conjuncturi în care doi filatelişti pe care eu îi stimez foarte mult, au lansat o temă interesantă (Keijo Kortelainen a comentat o postare propusă de Jim Jackson) referitoare la cele mai scumpe ţări de colecţionat.

Keijo a prezentat un top 20, reieşit dintr-un studiu al MICHEL-Briefmarken-Katalog, care se prezintă astfel:

1 – Hawaii (seria de mărci poştale rare „Hawaii Missionary Stamps”, utilizată de misionarii americani sosiţi pe insulă în secolul al XIX-lea, a fost tranzacţionată cu peste 100.000$)  

2 – Mauritius (este cunoscută celebra eroare la „Mauritius Post Office”, în care a fost scris „Post Office” în loc de „Post Paid”; de asemenea, marca de 1 penny portocaliu a fost vândută la o licitaţie cu uriaşa sumă de 1.100.000$)

3 – Statul italian Toscana (emisiunile nedantelate „Leul din Toscana”, apărute între anii 1851-1859, sunt la mare căutare printre colecţionarii de mărci poştale)

4 – Statul italian Sicilia (emisiunea nedantelată din anul 1859 dedicată regelui Ferdinand al II-lea)

5 – Statul italian Sardinia (emisiunile din perioada 1851-1863 dedicate regelui Victor Emanuel al II-lea)

6 – Protectoratul regiunii Niger Coast (emisiunile dedicate reginei Victoria; interesante mi se par jumătăţile de mărci poştale supratipărite în anul 1894)

7 – Statele Unite (exemple ar fi multe, dar voi aminti aici doar celebrele „Inverted Mail” din anul 1918, care se tranzacţionează în prezent la aproximativ 42.500$; cea mai scumpă este valoarea nominală de 24 de cenţi)

8 – Elveţia (poate cea mai cunoscută marcă poştală elveţiană şi printre cele mai frumoase exemplare clasice este „Basel Dove”, emisă în anul 1845; este prima marcă tricoloră din lume şi se vinde cu aproximativ 18.000CHF)

9 – British Guyana (valoarea de 1 cent a „British Guiana Magenta Stamp” din anul 1856 este estimată în prezent la peste 1 milion de dolari)

10 – British Columbia (cu emisiunile dedicate reginei Victoria şi cele supratipărite)

Pe locurile următoare se clasează: Ceylon, Tahiti, Marea Britanie, Franţa, Kiauchau (colonie germană din anul 1897 destinată negocierilor cu China), Noua Scoţie, Straits Settlements (grup de teritorii britanice localizate în sud-estul Asiei), Hong Kong, Kenya-Uganda-Tanzania şi New Brunswick.

Raritatea unei emisiuni filatelice reprezintă principalul factor care stabileşte valoarea, însă frumusetea unei mărci poştale rare este determinată deseori de lipsa completă de corelare a pieței, situaţie indusă de pasiunea colecţionarului şi de cât este dispus acesta să cheltuie.

Voi ce credeţi?

Reguli de schimb filatelic


Rules of philatelic exchange

In the following article, I will elaborate a code of good practices that should be respected, in my view, in any philatelic exchange. One important rule is to send postage stamps in that condition which you would like to receive them.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În cele ce urmează, voi alcătui un cod al bunelor practici ce trebuie respectat, din punctul meu de vedere, în orice schimb filatelic.

Este normal ca orice colecţionar de mărci poştale să observe că este posesorul unui număr din ce în ce mai mare de duplicate, pe care le poate schimba şi obţine astfel noi piese pentru colecţia sa. Mai întâi, este necesar să descrieţi foarte clar, în listele de schimb personale, ce anume oferiţi şi ce doriţi în schimb.

În momentul în care aţi stabilit o legătură (de exemplu, prin e-mail) cu partenerul de schimb, specificaţi foarte clar ce doriţi să schimbaţi şi care va fi baza schimbului (valoarea de catalog sau utilizarea unei baze de 1:1).

De asemenea, tipul de mărci poştale care vor face subiectul schimbului vostru (ştampilate sau neştampilate, dacă fac parte din emisiunile uzuale, dacă sunt ştampilate de complezenţă, care este tema, ţara, cantitatea etc.)

Nu trimiteţi niciodată mărci poştale care nu v-au fost solicitate! De asemenea, specificaţi încă de la început dacă trimiteţi sau acceptaţi duplicate la mărcile care fac obiectul schimbului vostru.

Importantă este respectarea unei reguli de aur: trimiteţi mărci în starea în care aţi dori să le primiţi (fără a fi deteriorate, murdare, cu ştampile aplicate grosier, cu colţuri îndoite, rupte, cu perforaţii lipsă, cu înscrisuri pe faţă sau pe verso, cu guma desprinsă etc.).

Când expediaţi mărcile poştale, puneţi-le neapărat în plicuri din hârtie pergaminată, care se pot închide, pentru a le proteja. Puteţi utiliza o coală subţire de carton pentru a susţine robusteţea plicului. Important este şi să verificaţi foarte atent adresa destinatarului înscrisă pe plic.

Întrebaţi partenerul de schimb dacă doreşte trimiterea plicului recomandat sau nu, deoarece cea de-a doua variantă poate implica uneori întârzierea sau chiar pierderea corespondenţei.

Un amănunt care mi se pare important este şi stabilirea modului de trimitere a plicurilor. În mod normal, cine propune schimbul va trimite primul mărcile poştale către celălalt. În opinia mea, cea mai eficientă metodă este trimiterea simultană a plicurilor de către cei doi parteneri de schimb.

Nu uitaţi ca atunci când primiţi plicul, să fiţi cât se poate de prompţi şi să-l înştiinţaţi despre faptul că aţi primit mărcile de la el şi schimbul filatelic s-a încheiat cu bine. Bine-înţeles, un schimb filatelic presupune şi o anumită doză de risc, iar aici voi aminti o altă regulă de aur a schimburilor: dacă nu sunteţi mulţumit cum decurge schimbul, nu uitaţi că îl puteţi anula în orice moment!

De aceea, mai ales pe paginile online de schimburi filatelice, există posibilitatea feedback-ului şi acordarea de calificative celor cu care aţi realizat (sau nu) schimburi filatelice.

Vă aştept opiniile despre subiect!

5 motive să nu alegi filatelia


5 reasons to not choose philately

The Europa CEPT issues, an annual joint issue of postage stamps with a common design or theme by postal administrations member of CEPT (until 1992), could be an attractive theme to collect, and to study. It was a common design from 1956 to 1973 and in 1984.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


De ce filatelia şi nu un alt hobby? Te-ai gândit la această întrebare până acum? În cele ce urmează, îţi voi oferi ţie, cititorul acestui blog, cel care nu ai devenit (încă) filatelist, 5 motive să nu alegi filatelia ca mod de petrecere a preţiosului tău timp liber.

1. Mărcile poştale sunt doar nişte imagini imprimate pe bucăţele de hârtie dantelată.

Ştiinţific vorbind, este corect. Mărcile poştale reprezintă piesele unui puzzle numit „cultură generală”, însă sunt atât de multe, încât nici nu ştii pe care să le stabileşti a fi inserate în propria-ţi colecţie.

Dacă stai să numeri administraţiile poştale emitente de mărci poştale, îţi vei da seama că sunt mult mai multe decât ţările aflate în prezent pe toate continentele Terrei. Multe sunt dispărute deja, iar tu te întrebi de ce ar mai colecţiona cineva mărci din perioade de mult trecute sau din ţări şi teritorii care nu mai există? Îţi vei da seama cu stupoare că devine interesant şi amuzant să înveţi utilizând filatelia…

2. Sunt mult prea multe moduri de a colecţiona mărci poştale.

Sunt mult prea multe moduri în care va trebui să alegi ce şi cum să colecţionezi. Poţi alege să fii generalist şi să aduni cantităţi mari de „petice de hârtie”, însă clasoarele vor deveni în curând neîncăpătoare şi, de multe ori, vei da peste dubluri şi vei fi nevoit să-ţi faci parteneri de schimb filatelic.

Sau poţi alege să te axezi pe o anumită temă, ori să te specializezi pe o anumită ţară şi să o colecţionezi cronologic, însă vor trece multe săptămâni, luni, şi poate chiar ani, până vei da peste piesa demult căutată.

Poţi alege mărcile ştampilate sau neştampilate, dantelate sau nedantelate, cu sau fără filigran, cu sau fără supratipar etc. Posibilităţile sunt, virtual privind lucrurile, infinite, iar tu, posibilul viitor filatelist, s-ar putea să-ţi dai seama că filatelia este un hobby care îţi acaparează mare parte a timpului liber, aducându-ţi, nu de puţine ori, satisfacţii nesperate…

3. Costurile sunt uneori foarte reduse şi poate acest lucru îţi stârneşte anumite îndoieli.

Avantajul colecţionării mărcilor poştale este că te lasă pe tine, filatelistul, să alegi cât investeşti în hobby-ul tău. Unele piese pot fi achiziţionate cu foarte puţini bani, însă altele cu sume colosale, şi atunci începi să te întrebi: de ce unele mărci le găsesc pe eBay sau la anticariatul de la colţul străzii cu doar câţiva cenţi, iar în marile licitaţii ale lumii aud de piese cu denumiri ciudate, precum „1-Cent Magenta” sau „Penny Red”, care se tranzacţionează cu sute de mii şi chiar milioane de euro?

Nu cumva este ceva în neregulă cu filatelia? Dar aici trecem în partea cu investiţiile în filatelie şi îţi vei da seama, cu şi mai multă stupoare, că celor mai multe dintre piesele filatelice le creşte valoarea de la an la an…

4. Inevitabil, când vine vorba despre filatelie, vrei sau nu vrei, trebuie să socializezi.

La prima vedere, filatelia este un hobby cu ajutorul căruia te poţi retrage într-un colţ liniştit al livingului tău, unde să îţi poţi admira în tihnă colecţia. Însă lucrurile se complică atunci când trebuie să împărtăşeşti şi altora o descoperire de-a ta (şi aici vorbim inclusiv de a scrie pe un blog filatelic sau pe o pagină de social media), să faci un schimb filatelic ori să faci schimburi de idei cu colegi într-ale hobby-ului care vă uneşte.

Te vei găsi nevoit să te înscrii într-un club filatelic local şi să-ţi aloci vreo două ore săptămânal să participi la sesiunile acestuia. Uneori, va trebui poate să participi la diverse expoziţii şi să vezi cum alţii expun munca lor de ani întregi, iar ca rezultat, primesc mulţumiri, aprecieri şi nişte diplome pe care sunt scrise fraze amuzante, precum „Bronz Argint”, „Aur Mare” sau „Vermeil”…

5. Colecţionarea mărcilor poştale este un hobby îmbrăţişat de mult prea mulţi oameni.

Numărul total al colecţionarilor de filatelie la nivel mondial depăşeşte 200 de milioane! După cum se cunoaşte, emisiunile filatelice, din 1840 până în zilele noastre, sunt foarte multe, dar au fost lansate pe piaţă într-un număr limitat de exemplare. Deci, gândind logic, ce şanse ai tu, filatelistul începător, să ai în colecţia ta o anumită marcă poştală, pe care poate o vei căuta toată viaţa?

Unde mai pui că filatelia a fost preferată şi de o grămadă de personalităţi ale lumii, precum regele George al V-lea al Angliei, regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit, regele Carol al II-lea al României, regele Farouk I al Egiptului, prinţul Rainier al III-lea al Principatului Monaco, preşedintele american Franklin D. Roosevelt, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, scriitoarea ruso-americană Ayn Rand, aviatoarea americană Amelia Mary Earhart, vocalistul grupului Queen – Freddie Mercury, membrul trupei The Beatles – John Lennon, chitaristul trupei The Rolling Stones – Ronnie Wood, tenismena rusă Maria Sharapova şi mulţi alţii…

Aşadar, privind puţin în jurul tău, îţi vei da seama că oamenilor de toate vârstele, din diferite medii de viață, le place să colecţioneze mărci poştale. Oricare ar fi motivele lor, filatelia este pentru toţi utilă, distractivă și ușor de practicat.

Iar dacă nu te-am convins până acum să alegi un alt hobby, alege filatelia! Îţi garantez că nu vei regreta! 🙂

Efectele Brexit asupra colecţiilor


The Brexit effects on collections

Passing over the political side of the issue, a majority decision in favor of Brexit appears to have some effects on the field of collecting. However, the British postage stamps and other philatelic products continue to be required in the auctions, a sign that life of stamp collectors will certainly continue after Brexit.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În ultima perioadă, apar tot mai multe opinii în mediul virtual care gravitează în jurul subiectului efectelor Brexit asupra colecţionării obiectelor de artă. Trecând peste latura pur politică a problemei, decizia majoritară a poporului britanic în favoarea Brexit se pare că prezintă unele efecte asupra domeniului colecţionării.

Astfel, odată cu scăderea puterii lirei sterline, apar tot mai mulţi amatori de achiziţionare la preţ redus a obiectelor de colecţionat, inclusiv a seriilor de mărci poştale din Regatul Unit, vânzările principalelor companii de comerţ electronic (inclusiv britanice) înregistrând paradoxal creşteri semnificative. Poate cea mai complexă analiză am găsit-o pe website-ul Barnebys, motor de căutare online pentru artă, antichităţi şi obiecte de colecţionat oferite de mai mult de 600 de case de licitaţii la nivel global.

Într-un articol recent, se vorbeşte despre faptul că, timp de decenii, Londra a fost considerată piaţa de capital a artei europene. Imediat după votul pentru Brexit, un văl de incertitudine a fost aruncat asupra industriei de artă, devenind imperioasă necesitatea analizării consecinţelor pe termen scurt şi mediu ale acestuia.

Casele de licitaţii de artă precum Phillips, Christie’s şi Sotherby’s, care au organizat evenimente la Londra la doar câteva zile după referendum, au confirmat tendinţa interesului în creştere pentru obiecte de colecţie vândute în lira sterlină, pe fondul devalorizării acesteia.

Cât despre consecinţele pe termen lung, optimismul este unul ceva mai temperat, iar acesta depinde foarte mult de modul în care Regatul Unit va negocia cu Uniunea Europeană termenii Brexit-ului. Un exemplu este nivelul taxelor impuse la import pentru obiectele de artă, respectiv propunerea de TVA de 5%. Astfel, este posibil ca mulţi dealeri de obiecte de artă să-şi mute afacerile în alte ţări, evitând să fie prinşi în adevărate furtuni fiscale.

Paris ar putea deveni o destinaţie favorită pentru astfel de afaceri. Totuşi, britanicii rămân optimişti, convinşi de faptul că arta este un pariu sigur în vremuri economice nesigure. Ei spun că piaţa de artă este una internaţională, iar colecţionarii vor continua să colecţioneze, dincolo de perioadele inerente de incertitudine.

Mărcile poştale şi alte produse filatelice britanice continuă şi ele să fie cerute în cadrul licitaţiilor, semn că viaţa filateliştilor va continua cu siguranţă şi după Brexit.

Despre „efectul fluturelui”


About the ‘butterfly effect’

Paradoxically, although there are about 60 million stamp collectors worldwide, most websites never win a wide audience, sometimes even 500 readers a month is difficult to achieve. And it does not happen because it would be quite good, but because there are a number of factors that may affect visibility in the online environment, namely ‘keywords’.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Deoarece acesta este articolul dinaintea vacanţei de vară a „Blogului de timbrofil”, vreau să vă expun un subiect născut dintr-o idee simplă şi aparent fără pretenţii.

Am propus unor bloggeri filatelici să-şi exprime părerea despre spaţiul virtual în care scriu, şi să-mi spună ce anume ar trebui îmbunătăţit în scopul de a atrage şi alţi cititori spre filatelie, pentru a respecta obiectivul declarat al blogului.

Am primit câteva opinii interesante (şi pentru care sunt deosebit de onorat) din partea unor bloggeri cu prestigiu şi cu ani de experienţă în domeniu, precum Trevor Pateman, Eric Contesse, Max Peter, Mihai Ceucă, Albert Lázaro-Tinaut, Ian Billings sau Michael Dodd, dar şi de la Keijo Kortelainen, cel care a dedicat subiectului un articol consistent pe blogul său.

Articolul se intitulează „Mai colecţionează cineva mărci poştale? (sau ce orice blogger/scriitor filatelic ar trebui să ştie despre comportamentul uman de căutare)” şi se referă la modul eficient de a scrie despre mărcile poştale.

Paradoxal, deşi există aproximativ 60 de milioane de colecționarii de filatelie la nivel mondial, cele mai multe website-uri nu câştigă niciodată un public larg, uneori chiar 500 de cititori într-o lună fiind greu de atins. Iar aceasta nu se întâmplă pentru că nu ar fi destul de bune, ci pentru că există un număr de factori care pot influența vizibilitatea în mediul online, în speţă „cuvintele-cheie”.

Keijo dă ca exemplu termenul „stamp collecting”, care este căutat de aproximativ 20.000 de ori pe lună pe Google, sau „perfin”, care este accesat de 1.000 de oameni pe lună. La polul opus se află, de exemplu, „does anyone collect stamps anymore”, cu doar 20 de căutări pe lună.

Cititorii din mediul online sunt, de cele mai multe ori, grăbiţi şi doresc rezultate rapide. Google afirmă că majoritatea căutărilor se fac în limba engleză, utilizându-se 1, 2 sau maxim 3 cuvinte descriptive.

Dacă amatorii de filatelie ar introduce în motoarele de căutare cel puţin 4-5 cuvinte descriptive, rezultatele ar fi altele. Exemplu: fraza de căutare „Eisenhower stamp” vs. fraza de căutare „Eisenhower coil stamp error”, cea de-a doua oferind în mod cert rezultate mult mai proeminente.

Un alt caz este atunci când internauţii se mulţumesc cu primele trei rezultate sau rezultatele de pe prima pagină a motorului de căutare. De fapt, aproximativ 80% din persoanele care caută termeni, consultă exclusiv rezultatele afişate pe prima pagină. Tot Google afirmă că este vorba doar de un concurs de popularitate în cazul în care cei cu buzunare adânci îşi permit să devină astfel mai vizibili online.

Pe de altă parte, cuvintele-cheie de genul celor care nu sunt foarte utilizate pot avea şi ele un impact major în cazul unei căutări, pentru simplul fapt că nu au concurenţă. Iată un exemplu la îndemână: „Blog de timbrofil” 🙂

Sfaturile lui Keijo pentru bloggerii filatelici sunt multe şi folositoare. Voi evidenţia doar câteva, pe care le consider esenţiale. În primul rând, dacă un blogger se angajează într-un subiect, trebuie obligatoriu să posede şi know-how-ul aferent, articolul respectiv având astfel şanse să atragă cititori.

Chiar dacă este deprimant din perspectiva bloggerului filatelic, informaţiile furnizate trebuie să facă referire la valoare. 44% dintre căutările pe internet în ceea ce priveşte filatelia conduc spre termeni de genul: „valoare”, „de valoare”, „merită”, „bani”, „raritate”, „preț”, „evaluare”, „vânzare”, „de vânzare”, „cumpărare”, „scump”, „dorit”, „colecționarii caută” etc.

Nu trebuie uitat faptul că cei mai mulţi oameni nu sunt interesați să devină colecționari, ci doresc doar un răspuns rapid şi simplu privitor la valoarea mărcilor poştale pe care le posedă, înainte de a apela la eBay sau la un serviciu similar. Surprinzător este şi faptul că 45% dintre căutările pe motoarele de căutare sunt ale unor oameni care caută versiuni de cataloage filatelice după termenii „free”, „download” sau „pdf”.

Nu în ultimul rând, sfatul lui Keijo este de a furniza pe blog informații care au valoare reală atât pentru cititorii, cât şi pentru autorul articolelor de pe blog.

Vă invit să-i citiţi articolul pe larg, pe blogul personal.

Ca o concluzie, consider că tot ceea ce am scris până în prezent pe blogul meu este util într-un fel sau altul pentru cei care-l întâlnesc din întâmplare şi zăbovesc preţ de câteva minute asupra a ceea ce conţine el. De asemenea, sunt încântat de ideea de a face parte din „efectul fluturelui” în ceea ce priveşte atragerea cât mai multor oameni spre filatelie, în special tineri.

Vă aştept cu interes opiniile legate de acest subiect şi vă invit pe „valul” filateliei. Să aveţi cu toţii o vară frumoasă!

Viitorul Casei Regale


The future of the Royal House

With this article, I conclude the series of posts dedicated to the Romanian Royal House. I leave it up to each of you to consider whether it was or not a successful endeavor. I reserve the opinion to say that it was a necessary one.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Cu acest articol, închei seria de postări dedicate Casei Regale. Las la latitudinea fiecăruia dintre voi să considere dacă a fost sau nu un demers reuşit. Îmi rezerv opinia de a afirma că el a fost necesar.

Acest ultim articol l-am dedicat unui subiect devenit aproape tabu pentru toţi aceia care cred într-un destin monarhic al României. Momentele de cumpănă continuă să existe pentru Dinastia Regală şi poate vor continua şi în viitor, însă rămâne speranţa că, alături de nume emblematice care au condus destinele ţării de-a lungul atâtor decenii, se vor adăuga şi altele.

Şi, de ce nu, poate emisiunile filatelice vor ilustra şi ele din plin aceste noi figuri, continuând să facă la fel de atractivă o temă care se află printre preferatele filateliştilor din lumea întreagă.