Arhivă

Piese din colecţie

This category contains 9 posts

Un bogus din colecţia mea


A bogus from my collection

This is a little bit from the story of my philatelic collection. I want to introduce a stamp that, when I intended to find more information about it for my electronic database, I won a headache!

The stamp is from Azerbaijan, it’s imperforated and it has a face value of 5,000 Rubles, but I haven’t been able to find out anything else. Finally, I managed to get to thestampforum.boards.net website, from where I learned that in 1923, in Udine, Italy, a philatelic ‘bogus’ issue was printed (consisting of 6 perforated and imperforated stamps), which was listed into the ‘Phantom Stamps’ catalogue by Norman & Maurice Williams.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Din ciclul articolelor despre povestea colecţiei mele filatelice, pentru început vă voi prezenta o piesă care, atunci când am dorit să o cataloghez şi să introduc detalii despre ea în baza mea de date electronică, m-am ales cu ceva dureri de cap!

Marca filatelică din imagine – căci despre ea este vorba – a ajuns în colecţia mea într-un lot ceva mai extins, format din piese provenind din multiple ţări asiatice. În afară de informaţii evidente că a fost emisă de administraţia poştală din Azerbaidjan, este nedantelată, are culoarea galbenă şi valoarea nominală de 5.000 de ruble, n-am mai reuşit să aflu nimic.

Am citit despre istoria poştală azeră, iar aici doresc să fac o scurtă paranteză, deoarece aceasta este deosebit de interesantă, confundându-se uneori cu istoria ţării, pornind de la încorporarea în Imperiul Rusesc în 1806, trecând prin scurta independenţă din 1918-1920, ajungând la perioada când a făcut parte din Uniunea Sovietică şi recâştigarea independenţei din anul 1991, după destrămarea URSS.

Primele mărci poştale ruseşti erau prezente pe teritoriul statului azer încă din anul 1858, însă primele purtând denumirea ţării (Republica Democratică Azerbaidjan) au apărut în anul 1919, după câştigarea independenţei. În seria filatelică se găsesc 10 mărci tipografiate nedantelate care prezintă simboluri naţionale, fiecare cu valoarea nominală de 50 de ruble. Există două emisiuni distincte, una din 1919 pe hârtie albă și alta din 1920, cu gumă galbenă sau fără gumă. Prima emisiune este ceva mai rară şi sunt cunoscute şi unele falsuri pe piaţa de profil.

Dar nici urmă de marca pe care o căutam!

Într-un final, am reuşit într-un final să ajung pe website-ul thestampforum.boards.net, de unde am aflat că în anul 1923, la Udine, în Italia, a fost tipărită o emisiune filatelică de tip „bogus” (formată din 6 mărci dantelate şi nedantelate), care a fost listată în lucrarea „Phantom Stamps” a fraţilor Norman şi Maurice Williams, la începutul secolulul trecut.

Dacă aveţi şi alte informaţii legate de această marcă poştală, vă rog să le adăugaţi celor spuse de mine în acest articol, printr-un comentariu.

Advertisements

Bucuresci sau Bucureşti?


Bucuresci or Bucureşti?

This is a good question to ask any collector who likes Romanian postal history. It’s interesting to know how the name of the Romanian capital city – Bucharest – was changed from ‘Bucuresci’ into ‘Bucureşti’ in 1904, and the key to solving this mystery is the ortography of the Romanian language, which has undergone changes over time, some of them even radical.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Ei bine, raportându-ne la aspectul filatelic al problemei, acestă întrebare are un răspuns! Nu, nu este vorba despre o greşeală de scriere ori o confuzie între denumirile a două localităţi diferite, ci ambele se referă la aşezarea de pe malul Dâmboviţei, astăzi capitala României. Interesant este de ştiut cum s-a ajuns la schimbarea denumirii localităţii, iar cheia rezolvării acestui mister o reprezintă ortografia limbii române, care a suferit de-a lungul vremii modificări, unele dintre ele chiar radicale.

Astfel, dacă scrierea slavonă (sau chirilică) a dăinuit multe secole, începând cu anul 1870 se utilizează un alfabet mix, care se regăseşte şi pe primele mărci poştale emise în Moldova. În 1860-1862 se adoptă oficial alfabetul latin, iar emisiunile filatelice s-au adaptat şi ele situaţiei, aşa cum au stat lucrurile cu toate domeniile vieţii cotidiene din acea epocă.

 

Astfel, până în anul 1904, denumirea de Bucuresci era cea oficială, aceasta regăsindu-se pe ştampilele aplicate îndeosebi pe mărcile poştale din seria „Spic de grâu”, emise la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. În anul 1904 a avut loc reforma ortografică impusă de Academia Română prin introducerea diacriticelor, ceea ce a condus inclusiv la schimbarea denumirii localităţii din Bucuresci în Bucureşti, prin scrierea grupului consonantic „şt”.

Alte schimbări ale ortografiei limbii române au avut loc în anul 1953 – dispariţia literei „â” şi înlocuirea acesteaia cu „î”, în anul 1964 – se revine la „â” pentru cuvântul „român” şi derivatele lui (tot de atunci, mărcile poştale româneşti au din nou inscripţionarea POSTA ROMANA sau POŞTA ROMÂNĂ), în anul 1993 – revenirea la grafia cu litera „â” în loc de „î” în anumite poziţii ale cuvintelor şi scrierea „sunt” în loc de „sînt”, respective în anul 2005 – când a fost stabilită scrierea într-un singur cuvânt pentru „niciun”, „nicio”, „niciunul”, „niciuna”.

 

Mini-colecţie de cartofilie


Mini-collection of deltiology

One of the newest pages of “Blog de timbrofil” is dedicated to my mini-collections, such as postcards, maximaphily, revenues, automat stamps, philatelic literature, circulated envelopes, and many others.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Una dintre noile pagini ale „Blogului de timbrofil” este dedicată mini-colecţiilor mele, altele decât cea pur filatelică. Pentru început, este prezentată cea de cărţi poştale, însă vor urma şi altele, precum cea de maximafilie, timbre fiscale, timbre de automat, literatură filatelică, plicuri circulate şi altele.

În urma participării, cu mai mulţi ani în urmă, la un concurs filatelic, o parte a premiului a constat în setul de 20 de cărţi poştale (cod 049-068) necirculate, pe care le puteţi admira în pagina „Galerie personală” din meniul de mai sus.

Cărţile poştale cu marcă fixă de 400 lei au fost lansate pe piaţă într-un tiraj de 25.000 de exemplare, în cadrul Forumului Internaţional de Cartofilie „CARTO-BUCUREŞTI 1998”.

Emisiunile „spic de grâu”


The issues ‘ear of wheat’

In the article below I listed all the stamps issued under the ‘ear of wheat’, and the watermarks used in making them. Thus, a total of 53 postage stamps issued under that name. I recommend you the website romaniastamps.com to see more about these postage stamps.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În acest articol intenţionez să trec în revistă toate mărcile poştale emise sub egida „spic de grâu”, precum şi a filigranelor utilizate în realizarea acestora.

Epopeea mărcilor „spic de grâu” a început în anul 1893, când au fost emise patru valori (3 bani galben, 10 bani maro, 15 bani roşu şi 25 bani verde), cu filigran PR-II, însă necirculate (Lista de preţuri #50). În acelaşi an a început emiterea mărcilor care au circulat efectiv (Lista de preţuri #51), cu două valori (1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro), cu filigran PR.

Emisiunea cu filigran PR a continuat în anul 1894 cu şapte valori (1½ bani negru, 3 bani maro, 5 bani albastru, 10 bani verde, 15 bani roşu, 25 bani violet şi 50 bani portocaliu) şi în anul 1895 cu alte două valori (1 „bani” maro şi 40 bani verde).

În anul 1898, filigranul PR a fost menţinut la lansarea emisiunii având culori schimbate UPU (Lista de preţuri #52). Este vorba despre patru mărci (5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru şi 25 bani albastru).

Doi ani mai târziu, în anul 1900, au apărut mărcile „spic de grâu” cu filigran stemă mare (Lista de preţuri #53), în număr de zece valori (1 ban maro, 3 bani maro, 5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde, 50 bani portocaliu, 1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro).

Iar în 1901 a fost lansată emisiunea „spic de grâu” fără filigran (Lista de preţuri #54), cu nu mai puţin de 18 valori (1 „bani” maro, 3 bani maro, 5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde, 50 bani portocaliu, 1 ban maro, 15 bani gri, 1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro, 1 ban gri, 5 bani oliv, 10 bani roz, 15 bani violet, 1 leu verde şi negru, 2 lei maro şi negru), la care s-a mai adăugat o valoare în anul 1911 (1½ bani galben).

Ulterior, în anii 1918 şi 1919, au fost utilizate mărci poştale „spic de grâu” pe hârtie de război (Lista de preţuri #71), în număr de cinci valori (25 bani albastru, 1 leu verde, 2 lei galben, respectiv 40 bani maro, 50 bani roz).

Astfel, în total, sunt 53 de mărci emise sub această denumire, iar perforaţiile sunt de tip A (13½), tip B (11½), tip C (11½:13½) şi tip D (13½:11½).  În imaginea de mai jos am înscris tipurile de filigran utilizate în cazul mărcilor poştale „spic de grâu”.

Tip filigran

Înălţime literă (mm) Lăţime literă (mm)

Distanţă (mm) între P şi R

II

11,5 15,5 4,5

III

12,5 14

4

IV 14 14

3,5

V

14,5 13,5

3,5

În colile emise, sunt întâlnite şi cazuri de filigran PR răsturnat.

Mărcile „spic de grâu” reprezintă un domeniu de studiu vast, din când în când ieşind la lumină alte şi alte elemente de discutat în cercurile filatelice. Vă recomand să consultaţi pagina special destinată acestor mărci poştale pe catalogul online romaniastamps.com.

O achiziţie recentă


A recent acquisition

My stamp collection enriched recently with new pieces, some of them very interesting, such as the British postage stamp ‘Penny Red’ with ‘flat numbers’ of 1864 (SG #43/44). I purchased in a lot, in Braşov, from a small shop located in Old Town, Diaconu Coresi Street, No. 2.

The significant elements of my postage stamp are: reddish brown color, perforation of 14, watermark type 3, the nominal value is 1 penny, it presenting the letter ‘M’ in two corners. Unfortunately, due to the quite rough obliteration, I couldn’t identify the second letter, and the number written on a postage stamp engraved line.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Colecţia mea filatelică s-a îmbogăţit de curând cu noi piese, unele dintre ele deosebit de interesante, cum este cazul mărcii poştale britanice „Penny Red”, varianta „plate numbers” din anul 1864 (Sg #43/44), succesoarea celebrei mărci „Penny Black”.

Cronologia sa este impresionantă: emisă la data de 10 februarie 1841, apare în varianta perforată (D=16) în anul 1854. Un an mai târziu, perforarea este schimbată din 16 în 14, iar în anul 1858 apare în varianta cu litere în toate cele patru colţuri. Marca poştală este scoasă din circulaţie începând cu anul 1879, după 38 ani, devenind astfel cea mai longevivă marcă britanică din istorie.

Am achiziţionat-o în cadrul unui lot, în Braşov, de la un magazin aflat în Centrul vechi, pe strada Diaconu Coresi, nr. 2. Alături de alte piese de colecţie, magazinul oferă multe opţiuni filateliştilor şi nu numai lor, calitatea produselor fiind de necontestat.

Elementele semnificative ale mărcii poştale în discuţie în acest articol de blog (cea aflată în imaginea din partea dreaptă) sunt următoarele: culoare maro-roşcat, perforare 14, filigran 3, valoare nominală 1 penny, prezentând în două colţuri litera „M”.

Din păcate, din cauza obliterării destul de grosiere, nu am putut identifica cea de-a doua literă şi nici numărul înscris pe linia gravată a mărcii poştale.

Un clasor cu semnalări


An album with signals

Philatelic errors, but also varieties and curiosities, fascinated and continues to fascinate stamp collectors in all countries. In this article I will refer to few postage stamps from my personal collection, classified as ‘different’. I expect your opinions related to those shown below.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Erorile filatelice, dar şi varietăţile şi curiozităţile, au fascinat şi continuă să fascineze timbrofilii din toate ţările. În acest articol vă voi supune atenţiei câteva mărci poştale din colecţia personală, catalogate drept „altfel”.

Prima este cea cu valoarea nominală de 50 de bani din seria „Încoronarea de la Alba Iulia” (1922, Michel #288), cu o linie curbă deasupra literei „A”, rezultând astfel cuvântul „BĂNI”.

A doua este marca poştală cu valoarea nominală de 16,20 lei din seria „Monumente I” (1972, Michel #3101), litera „S” din cuvântul „SIGHIŞOARA” fiind transformată în cifra „2” şi rezultând astfel „2IGHIŞOARA”.

O a treia este marca având tema „Târgul Internaţional Bucureşti” (1982, Michel #3902), unde în dreapta imaginii frontale a pavilionului expoziţional apare un punct alb (marca din partea de jos a imaginii). Voi continua cu valoarea de 1 leu din seria „25 ani de la luptele ceferiştilor din februarie 1933” (1958, Michel #1697), unde steagul este deplasat către partea de sus a imaginii.

Un alt exemplu este cel al mărcii poştale cu valoarea de 1,10 lei + 90 de bani din seria „Ziua mărcii poştale româneşti” (1971, Michel #2991), în care ghilimelele de final sunt transformate în semnul exclamării, rezultând „…scrisoare!” (eroare semnalată pe website-ul romaniastamps.com).

Am lăsat la final semnalarea conform căreia valorile de 1.500 + 1.500 lei (1947, Michel #1058) şi de 2.000 + 2.000 lei (1947, Michel #1059) prezintă cadrul întrerupt în stânga literei „R” din ROMÂNIA. Vă aştept opiniile legate de cele prezentate.

Obliterare de tip Daguin


Daguin type obliteration

The Daguin machine is one of the first mechanic letters’ obliteration, invented by the French engineer Eugène Daguin (1849-1888), the one who patented it in 1882. In the image below, you can see a ‘Bucuresci Daguin’ obliteration, introduced in Romania since 1890. It was applied on the 10 bani postage stamp of ‘Carol I – Ear of wheat’ issue.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Maşina Daguin este una dintre primele maşini de obliterare mecanică a scrisorilor, inventată de inginerul francez Eugène Daguin (1849-1888), cel care a brevetat-o în anul 1882. Punerea sa oficială în circulaţie s-a produs în anul 1884, la Paris, succesul său fiind asigurat prin politica de acceptare a publicităţii pe benzile de obliterare, fapt care i-a asigurat finanţarea. Maşina a ieşit din uz în anul 1960.

După cum probabil se ştie, o obliterare de tip Daguin are drept particularitate aplicarea a două ştampile cu diametrul interior de 12-13 mm, diametrul exterior de 22-23 mm şi distanţa dintre centrele celor două ştampile de 28 mm.

În imaginea alăturată, se poate vedea o obliterare de tip „Bucuresci Daguin”, introdusă în România începând cu anul 1890. Ea a fost aplicată pe marca poştală de 10 bani a emisiunii „Carol I – Spic de grâu”, reperele sale fiind următoarele: blocul „datare” – data pe 3 linii şi anul înscris cu 2-4 caractere – două cifre, probabil anii 1893-1898, blocul „birou poştal” – BUCURESCI, cu trei dimensiuni pentru înălţimea literelor – 3,1 mm fiind una dintre ele, respectiv blocul „ornament” – diverse ornamente – în acest caz, crucea Sf. Andrei.

Cât priveşte amprenta datorată pistonului, probabil că a rămas pe plicul francat cu această marcă poştală.

Un vechi însemn poştal


An old postage sign

On the postage stamp in the following picture – the value of 25 bani (Michel # 105) from the ‘Carol I – Ear of wheat’ issue – is applied an old postal sign, like the ‘old goat’ in Bucharest. It appears that there are several criteria for cataloging these ‘goats’, such as the ink used (or the color of the fingerprint), the place of the postmark, the size of the postal sign, and many more others.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Spre finalul secolului al XIX-lea, se punea problema găsirii unui sistem de marcare a corespondenţei prin numere matricole aparţinând factorilor poştali, în scopul verificării corectitudinii şi regularităţii distribuirii corespondenţei în Capitală. Astfel, se rezolva şi problema responsabilizării celor care distribuiau corespondenţa.

Pe marca poştală din imaginea alăturată – valoarea de 25 bani (Michel #105) din emisiunea „Carol I – Spic de grâu” – este aplicat un însemn poştal matricol, de tipul „goarnă veche” bucureşteană. Se pare că sunt mai multe criterii de catalogare a acestor „goarne”, ca de exemplu după tuşul utilizat (sau culoarea amprentei), locul aplicării ştampilei, dimensiunile însemnului poştal etc.

Concret, marca poştală aflată în discuţie, parte a colecţiei mele filatelice, poartă numărul matricol „135” şi are culoarea amprentei neagră (interesant fiind contrastul creat între amprentă şi ştampila de obliterare, de culoare violet). În ceea ce priveşte locul ştampilării, trebuie spus că aceasta se făcea oriunde pe corespondenţă, în cazul mărcii poştale alăturate aceasta realizându-se chiar pe suprafaţa ei.

De asemenea, referitor la dimensiuni, cercul interior (în care este încadrat numărul matricol) are diametrul de 8 mm. Acest sistem de marcare a fost utilizat din anul 1896 şi până la debutul primei conflagraţii mondiale, fiind reluat ulterior, însă sub alte forme.

Piesă de fiscalotelie


Piece of revenue collecting

A few months ago, I find a Hungarian fiscal stamp issued in 1903. The fiscal stamp actually circulated on Romanian territory, on official documents from Transylvania, and is part of a fairly extensive broadcast from 1903-1913 until the outbreak of World War I.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În urmă cu ceva vreme, şi-a făcut loc în mica mea colecţie de fiscalotelie o piesă care mi-a stârnit încă de la început curiozitatea – un timbru fiscal maghiar emis în anul 1903.

Din informaţiile deţinute până acum, începând cu anul 1898, emisiunile fiscale maghiare nu se mai aflau sub controlul financiar austriac, fiind utilizate noile diviziuni monetare (100 fillér = 1 korona), în locul celor vechi (100 krajcár = 1 forint).

Timbrul fiscal din imagine, de 1 korona, este frumos ornat cu elemente de artă populară şi puternice simboluri naţionale, precum coroana Sfântului Ştefan (odinioară regele Ungariei). Pe el se poate distinge obliterarea „910 V 30” (30 mai 1910), de culoare violet.

Timbrul este catalogat sub numărul 402 (conform catalogului CPRSH), prezintă un filigran de tip III (coroana într-un cerc cu diametrul de 45 mm şi cifra romană „VI” la bază), precum şi perforaţii 11:12.

Timbrul fiscal a circulat efectiv şi pe teritoriul României, pe documente oficiale din Transilvania, şi face parte dintr-o emisiune destul de vastă, din perioada 1903-1913, până la izbucnirea Primului Război Mondial. Cel mai rar şi mai valoros timbru fiscal al acestei emisiuni este cu valoarea de 24 korona (anul 1909), cu filigran de tip VI.

Google translate

Cifrele blogului

  • 20,431 pageviews
%d bloggers like this: