Arhivă

Piese din colecţie

Această categorie conține 7 articole

Mini-colecţie de cartofilie


Mini-collection of deltiology

One of the newest pages of „Blog de timbrofil” is dedicated to my mini-collections, such as postcards, maximaphily, revenues, automat stamps, philatelic literature, circulated envelopes, and many others.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Una dintre noile pagini ale „Blogului de timbrofil” este dedicată mini-colecţiilor mele, altele decât cea pur filatelică. Pentru început, este prezentată cea de cărţi poştale, însă vor urma şi altele, precum cea de maximafilie, timbre fiscale, timbre de automat, literatură filatelică, plicuri circulate şi altele.

În urma participării, cu mai mulţi ani în urmă, la un concurs filatelic, o parte a premiului a constat în setul de 20 de cărţi poştale (cod 049-068) necirculate, pe care le puteţi admira în pagina „Galerie personală” din meniul de mai sus.

Cărţile poştale cu marcă fixă de 400 lei au fost lansate pe piaţă într-un tiraj de 25.000 de exemplare, în cadrul Forumului Internaţional de Cartofilie „CARTO-BUCUREŞTI 1998”.

Emisiunile „spic de grâu”


The issues ‘ear of wheat’

In the article below I listed all the stamps issued under the ‘ear of wheat’, and the watermarks used in making them. Thus, a total of 53 postage stamps issued under that name. I recommend you the website romaniastamps.com to see more about these postage stamps.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În acest articol intenţionez să trec în revistă toate mărcile poştale emise sub egida „spic de grâu”, precum şi a filigranelor utilizate în realizarea acestora.

Epopeea mărcilor „spic de grâu” a început în anul 1893, când au fost emise patru valori (3 bani galben, 10 bani maro, 15 bani roşu şi 25 bani verde), cu filigran PR-II, însă necirculate (Lista de preţuri #50). În acelaşi an a început emiterea mărcilor care au circulat efectiv (Lista de preţuri #51), cu două valori (1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro), cu filigran PR.

Emisiunea cu filigran PR a continuat în anul 1894 cu şapte valori (1½ bani negru, 3 bani maro, 5 bani albastru, 10 bani verde, 15 bani roşu, 25 bani violet şi 50 bani portocaliu) şi în anul 1895 cu alte două valori (1 „bani” maro şi 40 bani verde).

În anul 1898, filigranul PR a fost menţinut la lansarea emisiunii având culori schimbate UPU (Lista de preţuri #52). Este vorba despre patru mărci (5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru şi 25 bani albastru).

Doi ani mai târziu, în anul 1900, au apărut mărcile „spic de grâu” cu filigran stemă mare (Lista de preţuri #53), în număr de zece valori (1 ban maro, 3 bani maro, 5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde, 50 bani portocaliu, 1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro).

Iar în 1901 a fost lansată emisiunea „spic de grâu” fără filigran (Lista de preţuri #54), cu nu mai puţin de 18 valori (1 „bani” maro, 3 bani maro, 5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde, 50 bani portocaliu, 1 ban maro, 15 bani gri, 1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro, 1 ban gri, 5 bani oliv, 10 bani roz, 15 bani violet, 1 leu verde şi negru, 2 lei maro şi negru), la care s-a mai adăugat o valoare în anul 1911 (1½ bani galben).

Ulterior, în anii 1918 şi 1919, au fost utilizate mărci poştale „spic de grâu” pe hârtie de război (Lista de preţuri #71), în număr de cinci valori (25 bani albastru, 1 leu verde, 2 lei galben, respectiv 40 bani maro, 50 bani roz).

Astfel, în total, sunt 53 de mărci emise sub această denumire, iar perforaţiile sunt de tip A (13½), tip B (11½), tip C (11½:13½) şi tip D (13½:11½).  În imaginea de mai jos am înscris tipurile de filigran utilizate în cazul mărcilor poştale „spic de grâu”.

Tip filigran

Înălţime literă (mm) Lăţime literă (mm)

Distanţă (mm) între P şi R

II

11,5 15,5 4,5

III

12,5 14

4

IV 14 14

3,5

V

14,5 13,5

3,5

În colile emise, sunt întâlnite şi cazuri de filigran PR răsturnat.

Mărcile „spic de grâu” reprezintă un domeniu de studiu vast, din când în când ieşind la lumină alte şi alte elemente de discutat în cercurile filatelice. Vă recomand să consultaţi pagina special destinată acestor mărci poştale pe catalogul online romaniastamps.com.

O achiziţie recentă


Colecţia mea filatelică s-a îmbogăţit de curând cu noi piese, unele dintre ele deosebit de interesante, cum este cazul timbrului englez „Penny Red”, varianta „plate numbers” din anul 1864 (Sg #43/44), succesorul celebrului „Penny Black”. Cronologia sa este impresionantă: emis la data de 10 februarie 1841, apare în varianta perforată (D=16) în anul 1854. Un an mai târziu, perforarea este schimbată din 16 în 14, iar în anul 1858 apare în varianta cu litere în toate cele patru colţuri. Timbrul este scos din circulaţie începând cu anul 1879, după 38 ani de circulaţie, fiind cel mai longeviv timbru englez din istorie. Am achiziţionat timbrul în cadrul unui lot, din Braşov, de la un magazin aflat în Centrul vechi, pe strada Diaconu Coresi, nr. 2. Alături de alte piese de colecţie, magazinul oferă multe opţiuni filateliştilor şi nu numai lor, calitatea produselor fiind de necontestat. Elementele semnificative ale timbrului în discuţie (cel aflat în imaginea din partea dreaptă) sunt următoroarele: culoare maro-roşcat, perforare 14, filigran 3, valoare nominală 1 penny, prezentând în două colţuri litera „M”. Din păcate, din cauza obliterării destul de grosiere, nu am putut identifica cea de-a doua literă şi nici numărul înscris pe linia gravată a timbrului.

Clasor cu semnalări


Erorile filatelice, ca şi varietăţile şi curiozităţile, au fascinat şi continuă să fascineze timbrofilii. În acest articol vă voi supune atenţiei câteva timbre din colecţia personală, catalogate drept „altfel”. Primul este cel cu valoarea nominală de 50 bani din seria „Încoronarea de la Alba Iulia” (1922, Michel #288), cu o linie curbă deasupra literei „A”, rezultând astfel cuvântul „BĂNI”. Al doilea este timbrul cu valoarea nominală de 16,20 lei din seria „Monumente I” (1972, Michel #3101), litera „S” din cuvântul „SIGHIŞOARA” fiind transformată în cifra „2” şi rezultând astfel „2IGHIŞOARA”. Un al treilea timbru este cel cu tema „Târgul Internaţional Bucureşti” (1982, Michel #3902), unde în dreapta imaginii frontale a pavilionului expoziţional apare un punct alb (timbrul din partea de jos a imaginii). Voi continua cu valoarea de 1 leu din seria „25 ani de la luptele ceferiştilor din februarie 1933” (1958, Michel #1697), unde steagul este deplasat către partea de sus a imaginii. Un alt exemplu este timbrul cu valoarea de 1,10 lei + 90 bani din seria „Ziua mărcii poştale româneşti” (1971, Michel #2991), în care ghilimelele de final sunt transformate în semnul exclamării, rezultând „…scrisoare!” (eroare semnalată pe website-ul romaniastamps.com). Am lăsat la final semnalarea conform căreia valorile de 1.500+1.500 lei (1947, Michel #1058) şi de 2.000+2.000 lei (1947, Michel #1059) prezintă cadrul întrerupt în stânga literei „R” din ROMÂNIA. Vă aştept opiniile legate de cele prezentate.

Obliterare tip Daguin


Maşina Daguin este una dintre primele maşini de obliterare mecanică a scrisorilor, inventată de inginerul francez Eugène Daguin (1849-1888), cel care a brevetat-o în anul 1882. Punerea sa oficială în circulaţie s-a produs în anul 1884, la Paris, succesul său fiind asigurat prin politica de acceptare a publicităţii pe benzile de obliterare, fapt care i-a asigurat finanţarea. Maşina a ieşit din uz în anul 1960. După cum probabil se ştie, o obliterare de tip Daguin are drept particularitate aplicarea a două ştampile cu diametrul interior de 12-13 mm, diametrul exterior de 22-23 mm şi distanţa dintre centrele celor două ştampile de 28 mm. În imaginea alăturată, se poate vedea o obliterare de tip „Bucuresci Daguin”, introdusă în România începând cu anul 1890. Ea a fost aplicată pe timbrul de 10 bani al emisiunii „Carol I – Spic de grâu”, reperele sale fiind: blocul „datare” – data pe 3 linii şi anul înscris cu 2-4 caractere – două cifre, probabil anii 1893-1898, blocul „birou poştal” – BUCURESCI, cu trei dimensiuni pentru înălţimea literelor – 3,1 mm fiind una dintre ele, respectiv blocul „ornament” – diverse ornamente – în acest caz, crucea Sf. Andrei. Cât priveşte amprenta datorată pistonului, probabil că a rămas pe plicul francat cu acest timbru.

Un vechi însemn poştal


Spre finalul secolului al XIX-lea, se punea problema găsirii unui sistem de marcare a corespondenţei prin numere matricole aparţinând factorilor poştali, în scopul verificării corectitudinii şi regularităţii distribuirii corespondenţei în Capitală. Astfel, se rezolva şi problema responsabilizării celor care distribuiau corespondenţa. Pe timbrul din imaginea alăturată – valoarea de 25 bani (nr. 105 conform catalogului Michel) din emisiunea „Carol I – Spic de grâu” – este aplicat un însemn poştal matricol, de tipul „goarnă veche” bucureşteană. Se pare că sunt mai multe criterii de catalogare a acestor „goarne”, ca de exemplu după tuşul utilizat (sau culoarea amprentei), locul aplicării ştampilei, dimensiunile însemnului poştal etc. Concret, timbrul în discuţie, parte a colecţiei mele filatelice, poartă numărul matricol „135” şi are culoarea amprentei neagră (interesant fiind contrastul creat între amprentă şi ştampila de obliterare, de culoare violet). În ceea ce priveşte locul ştampilării, trebuie spus că aceasta se făcea oriunde pe corespondenţă, în cazul mărcii poştale alăturate aceasta realizându-se chiar pe suprafaţa ei. De asemenea, referitor la dimensiuni, cercul interior (în care este încadrat numărul matricol) are diametrul de 8 mm. Acest sistem de marcare a fost utilizat din anul 1896 şi până la debutul primei conflagraţii mondiale, fiind reluat ulterior, însă sub alte forme.

Piesă de fiscalotelie


În urmă cu ceva vreme, şi-a făcut loc în mica mea colecţie de fiscalotelie o piesă care mi-a stârnit încă de la început curiozitatea – un timbru fiscal maghiar emis în anul 1903. Din informaţiile deţinute până acum, începând cu anul 1898, emisiunile fiscale maghiare nu se mai aflau sub controlul financiar austriac, fiind utilizate noile diviziuni monetare (100 fillér = 1 korona), în locul celor vechi (100 krajcár = 1 forint). Timbrul fiscal din imagine, de 1 korona, este frumos ornat cu elemente de artă populară şi puternice simboluri naţionale, precum coroana Sfântului Ştefan (odinioară regele Ungariei). Pe el se poate distinge obliterarea „910 V 30” (30 mai 1910), de culoare violet. Timbrul este catalogat sub numărul 402 (conform catalogului CPRSH), prezintă un filigran de tip III (coroana într-un cerc cu diametrul de 45 mm şi cifra romană „VI” la bază), precum şi perforaţii 11:12. Timbrul fiscal a circulat efectiv şi pe teritoriul României, pe documente oficiale din Transilvania, şi face parte dintr-o emisiune destul de vastă, din perioada 1903-1913, până la izbucnirea Primului Război Mondial. Cel mai rar şi mai valoros timbru fiscal al acestei emisiuni este cu valoarea de 24 korona (anul 1909), cu filigran de tip VI.