Arhivă

Cap de bour

This tag is associated with 4 posts

Q&A cu Trevor Pateman


Q&A with Trevor Pateman

This is an interview with the British stamp collector Trevor Pateman on philatelic themes. The text can be read free of charge, but cannot be taken over or republished in print or digital format than in a written agreement and citing the source.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. Also, if you want to read the entirely interview in English, you can do this by clicking here. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În opinia mea, Trevor Pateman este unul dintre cei mai mari specialişti în istoria poştală a Europei de Est şi a fostei Uniuni Sovietice. Munca sa de cercetare a pieselor care fac obiectul zonelor geografice amintite este materializată pe blogul personal, armeniazemstvo.com, pe care postează articole începând cu anul 2010.

Vă invit să citiţi în continuare interviul pe care mi l-a acordat de curând.

***

– Bun găsit, domnule Pateman, şi vă mulţumesc că aţi acceptat ideea unui interviu pentru „Blogul de timbrofil”. Care consideraţi că este importanţa culturală a colecţionării mărcilor poştale în zilele noastre?

– Sunt impresionat de colecţiile de istorie poştală care se transformă în studii de istorie socială. În cazul României, există un proiect remarcabil la Boston University, bazat iniţial pe arhiva de afaceri aparţinând lui Iacob Bercovici, din Bacău. Acest proiect a fost pornit de un profesor, Thomas Glick, care este el însuşi un colecţionar.

A se vedea: http://www.bu.edu/jewishstudies/research/shtetl-project/.

***

– De când colecţionaţi şi cum aţi început?

– În şcoala primară, în anii 1950, existau cluburi filatelice organizate de profesori. Cluburile se întâlneau în pauzele dintre orele de clasă. Acolo am început să colecţionez.

Cluburile, erau, de asemenea, locurile unde învăţai foarte multe despre istorie, geografie şi cum să pronunţi corect cuvinte precum „Cehoslovacia”.

***

– V-aţi confruntat cu provocări în timpul acumulării pieselor pentru colecţia dumneavoastră?

– Întotdeauna am două colecţii active – una care presupune o muncă asiduă şi alta care este mai uşoară. Dacă ai doar o colecţie care presupune o muncă grea, te poţi duce la expoziţiile filatelice şi să nu găseşti nimic pentru aceasta! Aşadar, este o idee bună să ai o colecţie pentru care este mai uşor (şi mai ieftin) să găseşti piese de adăugat.

***

– În ceea ce priveşte colecţia personală, ce marcă poştală din ea o consideraţi a fi o adevărată comoară, nu neapărat în termeni referitori la preţ?

– Acest lucru este schimbător, însă întotdeauna sunt mulţumit când găsesc ceva ce are o conexiune istorică. Îmi place să caut pe Google şi să aflu cine a fost cel care a scris şi expediat plicul respectiv, dar şi cine a fost persoana căreia i-a fost adresat.

***

– Vă rog să ne spuneţi ceva despre blogul dumneavoastră filatelic deosebit de interesant, armeniazemstvo.com.

– Am început să utilizez e-mailul şi internetul aproximativ în 1999. Am început blogul în 2010. Aveam deja un website „static”, însă blogul a fost mult mai uşor de actualizat. Este important pentru mine să scriu aproape tot în el, iar apoi cititorii să contribuie după aceea.

Mi-aş dori să-l pot indexa după temă, însă software-ul Blogger pe care-l utilizez pare să nu permită acest lucru.

***

– Cunosc faptul că sunteţi un dealer de mărci poştale, specializat în zona rusească şi în filatelia est-europeană. Cum v-a influenţat internetul acestă afacere?

– Atunci când am început ca dealer, în anul 1993, obişnuiam să trimit caiete de schimb (Approval books; Carnets a choix; Auswahlheften). Dar acum acestea nu mai există, finito, kaput, sunt dispărute fără urmă. Aşa că acum vând în principal la expoziţiile filatelice, în licitaţii, dar şi direct, unui număr restrâns de clienţi.

Nu mai utilizez telefonul pentru afacerea mea, ci ţin legătura cu clienţii prin e-mail. Toate acestea sunt schimbări destul de mari.

***

– Colecţionarea mărcilor poştale s-a schimbat de-a lungul istoriei, încercând mereu să ţină pasul cu provocările realităţilor vremurilor. Aţi observat unele tendinţe noi în colecţionarea de mărci poştale din zilele noastre?

– Dacă privim la colecţionarea timpurile a mărcilor poştale (să zicem, înainte de anul 1914 sau chiar de anii 1950), era ceva destul de primitiv: colecţionarii îşi avariau întotdeauna mărcile poştale sau plicurile de corespondenţă, iar tot acest material vechi ne este lăsat acum nouă într-o condiţie teribilă – într-adevăr teribilă.

Colecţionarii moderni caută în general pentru colecţiile lor ceea ce este mai bun, dar nu întotdeauna fac asta.

În Italia, abia au învăţat că nu este o idee bună să cauţi „experţi” pentru a certifica plicurile cu „Cap de bour” românesc.

***

– Consideraţi că este o idee bună popularizarea acestuia hobby printre membrii tinerei generaţii?

– Toată lumea spune că este o idee bună, dar lumea tinerilor s-a schimbat. Poţi învăţa despre istorie, geografie şi pronunţie în alte moduri. Ceea ce am învățat în clubul meu de la școală a fost important pentru mine, dar în zilele noastre poate că aș fi învățat într-un mod diferit.

***

– Mulţumesc pentru acest interviu! Vă rog să adresaţi un mesaj cititorilor „Blogului de timbrofil”.

– Mult noroc cu „Blogul de timbrofil” în 2017!


© Copyright: Blog de timbrofil. Traducerea acestui interviu din limba engleză îmi aparţine. Textul poate fi consultat gratuit, însă nu poate fi preluat sau republicat în format digital sau tipărit decât în baza unui acord scris şi cu citarea sursei. Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Advertisements

Părţi din istoria românilor


Parts from the Romanians’ history

This is the title of one of the latest auctions of Artmark Galleries, an art auction house in Bucharest, founded in 2008. Between the auctions for postage stamps were the famous ‘Bull’s Head’ issues, the first Romanian stamps in 1858, some of them together with certificates of authenticity.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Afirm cu toată convingerea că tezaurul filatelic românesc reprezintă o parte extraordinar de importantă a istoriei poporului nostru. Unii îşi cunosc istoria din cărţi, studii şi documentare, alţii din povestirile bătrânilor care au trăit vremuri memorabile, iar alţii din piesele de colecţie lăsate moştenire peste veacuri de oameni care au dorit ca istoria lor să devină istoria noastră.

„Istoria românilor” este titlul uneia dintre cele mai recente licitaţii a Galeriilor Artmark, o casă de licitaţii de artă din Bucureşti, înfiinţată în 2008, care are drept scop selectarea, evaluarea şi punerea în circuitul pieţei de artă a operelor cu autenticitate garantată. În cadrul acestei licitaţii, care s-a dorit a reprezenta „un alt mod de a vedea și colecționa istoria”, au fost oferite spre vânzare documente și manuscrise cu valoare muzeală, monede, mărci poştale, gravuri și hărţi vechi, toate acestea reconstituind o parte din istorie.

Referitor la secţiunea filatelică (loturile 239-243), piesele oferite au fost: #239: 2 mărci poştale din emisiunea „Alexandru Ioan Cuza”, valoarea de 5 Parale, 1865 (preţ de pornire: 1.500€, neadjudecate), #240: 1 marcă poştală „Cap de bour” – emisiunea a II-a, valoarea de 5 Parale, 1858 (preţ de pornire: 200€, adjudecată cu 1.400€), #241: 1 marcă poştală „Cap de bour” – emisiunea a II-a, valoarea de 80 de Parale, 1858 (preţ de pornire: 450€, adjudecată cu 1.600€), #242: 1 marcă poştală „Cap de bour” – emisiunea I, valoarea de  54 de Parale, 1858, însoţită de certificat de autenticitate (preţ de pornire: 4.000€, neadjudecată), #243: 1 marcă poştală „Cap de bour” – emisiunea I, valoarea de 108 Parale, 1858, însoţită de două certificate de autenticitate (preţ de pornire: 9.000€, adjudecată cu 9.500€).

Se observă preţurile foarte bune obţinute pentru valorile de 5, respectiv 80 de Parale ale emisiunii „Cap de bour” – emisiunea a II-a (#Michel 5 şi #Michel 7), poate datorită tirajului relativ mic, dar şi potenţialului crescut de investiţie pe care-l reprezintă mărcile poştale româneşti vechi.

De ziua mărcii poştale româneşti


The Romanian postage stamp day

Today we celebrate the 1st Romanian postage stamp issue, the well-known ‘Bull’s head’. According to the philatelists, at present it’s estimated that there are about 750 copies of this issue worldwide, of which around 50 in Romania.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Astăzi este sărbătorită tipărirea primelor mărci poştale româneşti, celebrele „Cap de bour”. Emisiunea I, care conţine 4 mărci poştale, a intrat în circulaţie o săptămână mai târziu, pe data de 22 iulie 1858, la Iaşi, şi a fost retrasă din circulaţie pe data de 31 octombrie 1858, înainte de lansarea celei de-a II-a emisiuni.

Trebuie menţionat faptul că lansarea acestor mărci poştale a constituit o revoluţionare a sistemului poştal de până atunci din Principatul Moldovei, dar şi un gest îndreptat împotriva suzeranităţii otomane asupra Ţărilor Române.

Mărcile poştale „Cap de bour” din prima emisiune au ca design un cerc în care se află semnul heraldic al principatului Moldovei – capul de bour, cu o stea cu cinci colţuri între coarne, în partea superioară textul „PORTO SCRISORI” scris cu litere chirilice (ПOPTO CKPИCOPИ), iar în partea inferioară a cercului o goarnă poştală care încadrează valoarea nominală a mărcii (27, 54, 81 şi 108 parale). Hârtia utilizată pentru realizarea lor a fost una specială, iar mărcile nu sunt dantelate.

Fiind printre primele mărci poştale adezive introduse în Europa de Est, s-a folosit gumă arabică de culoare galben-brun, aplicată în mai multe straturi neuniforme. Tirajele celor 4 mărci poştale au fost de 3.691 de exemplare pentru valoarea de 27 parale (culoare neagră pe hârtie roz), 4.772 de exemplare pentru valoarea de 54 parale (culoare verde pe hârtie verzuie), 709 exemplare pentru valoarea de 81 parale (culoare albastră pe hârtie azurie), respectiv 2.574 de exemplare pentru valoarea de 108 parale (culoare albastră pe hârtie roz).

Astfel, datorită tirajului redus în care au fost emise, au fost considerate mărci poştale de colecţie încă de la lansare, iar valoarea lor a crescut în timp, ajungându-se astăzi la sume de zeci de mii de euro pentru un singur exemplar vândut.

Potrivit filateliştilor, la ora actuală se estimează că mai există aproximativ 750 de exemplare din această emisiune la nivel mondial, dintre care în jur de 50 în România.

Termeni filatelici: fals


Philatelic terms: forgery

A philatelic forgery is a postage stamp made in a unlawful manner, in order to cheat a postal authority or the stamp collectors. The best known in this industry are Jean de Sperati and François Fournier.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Termenul de fals filatelic („Philatelic fakes and forgeries” în limba engleză, „Faux timbre” în limba franceză şi „Briefmarkenfälschung” în limba germană) desemnează o marcă poştală realizată într-o manieră ilegală, în scopul păcălirii autorităţii poştale emitente sau colecţionarilor de filatelie.

Scopurile lansării în lumea filatelică a acestor falsuri pot fi diverse, de la obiectivul obţinerii imediate a unui anumit profit financiar, până la partea artistică a gestului în sine (vedeţi cazurile unor falsificatori precum Jean de Sperati sau François Fournier, care vorbeau despre filatelie ca o formă de artă) sau cea de propagandă (mai ales în timpul războaielor, cum este cazul falsului filatelic „Futsches Reich” din timpul operaţiunii Corn Flakes, din anul 1945).

Metodele utilizate sunt şi ele diversificate, pornind de la alegerea hârtiei şi a cernelii, gravurii şi impresiunii, ajungând până la modul de fabricare a dantelurii.

Interesant este faptul că o marcă poştală poate fi uşor confundată cu una falsă, deoarece după autentificarea celei dintâi de către un expert filatelic, care îşi validează expertiza prin semnătură pe spatele piesei expertizate conform unui cod precis, acea semnătură poate fi apoi reprodusă pe spatele falsului.

Există însă şi cazuri în care falsurile sunt acceptate, aşa cum este cazul unora dintre mărcile „Cap de Bour” care, deşi recunoscute ca fiind falsuri, au fost evaluate în cadrul unor licitaţii cu sume de până la 4.000 €.