Arhivă

Dicţionar

This tag is associated with 21 posts

Termeni filatelici: dantelură


Philatelic terms: perforations

If you’re already stamp collectors, you’re certainly familiar with the term ‘perforations’. For those who don’t know this term, I’ll say that it refers to the rows of holes that delineate the postage stamps on a philatelic sheet. Perforations can be easily recognized using a small tool named ‘perforation gauge’, invented in 1866 by Jacques Legrand.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Dacă sunteţi deja filatelişti, în mod cert sunteţi familiarizaţi cu termenul de „perforaţii” (sau „dantelură”). Pentru cei care nu cunosc termenul, voi spune că acesta se referă la rândurile de găuri care delimitează mărcile poştale de pe o coală filatelică. Trebuie ştiut că, iniţial, mărcile poştale erau puse în circulaţie neperforate (nedantelate), ele fiind separate prin tăiere cu ajutorul foarfecelui.

După cum era de aşteptat, procesul s-a dovedit a fi unul destul de anevoios şi consumator de resurse, aşa că prin anii 1940-1950 au fost patentate dispozitive mecanice de perforare a colilor de hârtie. Aici puteţi afla chestiune tehnice legate de acest proces.

Toate cataloage filatelice oferă informaţii referitoare la perforaţiile mărcilor poştale, modul standard de a le descrie fiind prin contorizarea numărului de găuri aflate într-un interval de 2 centimetri (inclusiv cu fracţiuni de unitate, respectiv ¼, ½, ¾). De obicei, acest număr se încadrează între 10 şi 12, dar sunt foarte multe cazuri în care acesta este ori mai mic, ori mai mare. Astfel, dantelura este determinată cu valori începând de la 7 şi ajungând chiar până la 16½.

Trebuie ţinut seama de faptul că măsurarea dantelurii orizontale (care apropo, se realizează cu ajutorul unui instrument denumit odontometru) poate fi diferită de cea verticală, iar în această situație se obişnuieşte prezentarea mai întâi a perforaţiei orizontale (de ex. 13¾:14). Marca respectivă este plasată pe odontometru în partea superioară a acestuia și se mișcă până când perforațiile se potrivesc cu cele indicate pe instrument.

Advertisements

Termeni filatelici: Abklatsch


Philatelic terms: Abklatsch

This philatelic term comes from German and involves reverse printing of a postage stamp’s image on the back of a paper sheet on which postage stamps were originally printed in the normal position. This defect occurs when the printing machine goes blank (without paper), and the image of the postage stamp is printed on the paper-holder cylinder.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Termenul filatelic „Abklatsch” vine din limba germană şi presupune imprimarea inversată a imaginii unei mărci poştale pe spatele unei coli de hârtie pe care au fost tipărite iniţial mărci poştale în poziţie normală. Acest defect apare atunci când maşina de tipărit merge în gol (adică fără hârtie), iar imaginea mărcii poştale de pe tipar se imprimă pe cilindrul port-hârtie.

Dacă acest proces descries mai sus se numeşte Maschinenabklatsch, există şi un alt tip de Abklatsch, respectiv Bogenabklatsch, care apare de fiecare dată când cerneala nu se usucă suficient de mult pe hârtie în cadrul procesului de tipărire. Diferenţa constă în faptul că imaginea de pe verso nu este neapărat suprapusă perfect peste cea de pe faţa mărcii (nu este congruentă).

În unele cazuri nici nu este reprodusă integral imaginea respectivă, iar aici putem vorbi despre Abklatsch parţial, care îşi poate face apariţia în cazul, de exemplu, interpunerii unei alte coli de hârtie între cilindru şi coala de hârtie pe care sunt tipărite mărcile poştale.

Ar mai fi de aspus faptul că acest tip de defect se află la mare căutare printre filatelişti, iar în filatelia românească cele mai multe cazuri de Abklatsch se întâlnesc la seriile avându-l ca subiect pe Regele Mihai.

Filatelia şi limbile străine


Philately and the foreign languages

An argument in favor of philately, for those who are still looking for a hobby, is the possibility of gaining vast knowledge in fields such as geography, history, culture and civilization, art, architecture, mythology, religion, science and technology, aviation, animals and plants, various events, world personalities, and more.

I would add the foreign languages to this list, because there are many moments when after studying a postage stamp, the next step is to open the dictionary and find some new term in any language.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Un argument în plus în favoarea filateliei, pentru cei care încă se află în căutarea unui hobby, este posibilitatea acumulării de vaste cunoştinţe în domenii precum geografia, istoria, cultura şi civilizaţia, arta, arhitectura, mitologia, religia, ştiinţa şi tehnologia, sportul, aviaţia, animalele şi plantele, diversele evenimente, personalităţile lumii şi multe altele.

La această listă de domenii aş adăuga şi limbile străine. Este bine cunoscut faptul că administraţiile poştale emit mărci şi produse filatelice având înscrise pe acestea date precum denumirea ţării, valoarea nominală şi descrierea temei în limba sau limbile oficiale din ţările respective. 

Iată câteva exemple concludente din punctul meu de vedere: Österreich (Austria), България (Bulgaria), Hrvatska (Croaţia), Føroyar (Insulele Faroe), Ελληνική Δημοκρατία (Grecia), Magyarország (Ungaria), Росси́я (Rusia), Türkiye Cumhuriyeti (Turcia) etc.

În ţări precum Statele Unite sau Australia este relativ simplu, adică dacă deţii câteva noţiuni elementare de limba engleză, vei putea interpreta uşor acele date de care vorbeam anterior, ori vei putea apela la un dicţionar.

Acelaşi lucru ar putea fi valabil şi în cazul Regatului Unit, însă nu trebuie uitat faptul că Anglia, unde se vorbeşte şi se utilizează exclusiv limba engleză, este doar una dintre părţile componente ale Regatului Unit, alături de Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord, Cornwall şi câteva insule din largul coastelor Angliei, iar toate acestea deţin propriile limbi galice sau celtice care încă sunt folosite de locuitori, inclusiv sunt înscrise pe mărcile poştale emise.

De asemenea, alte exemple sunt reprezentate de Canada (unde se utilizează limba engleză şi limba franceză) sau Africa de Sud (unde se utilizează limba engleză şi limba Afrikaans, iar denumirea ţării este înscrisă South Africa sau Suid Afrika, după caz).

Un exemplu şi mai complicat este cel al Elveţiei, care utilizează 3 limbi oficiale: germana, franceza şi italiana (există şi a 4-a limbă oficială – Romansh – vorbită însă doar de 1% din populaţie). Denumirea ţării este, bine-înţeles, diferită: Schweiz (germană), Suisse (franceză), Svizzera (italiană) şi Svizra (romansh), existând câteva mărci poştale având înscrise aceste denumiri (unele pe mărci identice emise cu fiecare dintre cele 3 denumiri), însă majoritatea mărcilor poştale poartă convenţional denumirea Helvetia.  

Elveția nu este un caz unic de ţară care emite mărci poştale în 3 limbi diferite. Ceylon a început să emită produse filatelice în 3 limbi diferite (în engleză, Sinhala şi Tamil) începând cu anul 1949.

Am lăsat la final un exemplu singular, însă pe care-l consider poate cel mai frumos în utilizarea limbilor străine pe mărcile poştale. Danemarca a emis în anul 1966 două mărci semi-poştale (Michel #438-439) în scopul colectării de fonduri pentru Crucea Roşie, inscripţionând numele organizaţiei în nu mai puţin de 32 de limbi diferite.

Important este şi să cunoaştem terminologia filatelică în diverse limbi străine. Utilizaţi în studiile voastre şi link-ul următor, unde denumirile în engleză sunt însoţite de cele în limbile franceză, germană, italiană, portugheză şi spaniolă.

Sunt convins că nu am cuprins în acest articol toată problematica acestui subiect, însă am să vă rog pe voi să vă examinaţi clasoarele sau albumele filatelice şi să completaţi prin comentarii aceste câteva rânduri.

Termeni filatelici: dealer filatelic


Philatelic terms: stamp dealer

A stamp dealer represents a company or an individual who deals in stamps and philatelic products. Stamp dealers are of many kinds and their businesses range from small home operations to large international companies.

Below is an example of stamp dealer which I recommend all of you for quality, honesty, and passion in doing a good job for philatelists all over the world – Michael Dodd and his own online store on HipStamp.com, CDDStamps.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Distribuitorul de mărci poştale („Stamp dealer” în limba engleză, „Marchand(e) philatéliste” în limba franceză şi „Briefmarkenrolle” în limba germană) reprezintă o companie/persoană juridică sau o persoană fizică autorizată care se ocupă de vânzarea mărcilor poştale și produselor filatelice.

Dealerii de mărci poştale sunt de foarte multe tipuri, iar afacerile lor variază de la unele mici, desfăşurate uneori chiar de acasă, până la afaceri la nivel mare, în cadrul unor companii internaționale. Indiferent de tipul lor, dealerii efectuează vânzări prin comenzi poştale, în cadrul târgurilor filatelice, la sediile firmelor pe care le reprezintă, în cadrul licitaţiilor filatelice sau prin intermediul internetului, pe website-uri precum eBay sau Delcampe.

De asemenea, dealerii variază în funcţie de materialul pe care-l pun în vânzare, respectiv faptul că sunt specializaţi doar în anumite ţări, regiuni, perioade de timp sau subiecte de actualitate.

În finalul prezentării mele, mă voi opri asupra unui exemplu elocvent de calitate şi corectitudine de distribuire a mărcilor poştale către clienţi. Este vorba despre magazinul specializat al lui Michael Dodd de pe platforma HipStamp.com, CDDStamps. Mărcile poştale pot fi vizualizate după criteriul teritorial sau cel tematic, fiind propuse piese de colecţie din Statele Unite, Africa (Rhodesia, Nyasaland, Tanzania etc.), Asia (China, Hong Kong, Sri Lanka), Australia şi Oceania, British Commonwealth, Canada, Caraibe (Antigua, Bermuda, Montserrat etc.), Europa (Cipru, Irlanda, Malta etc.), Regatul Unit, Nicaragua.

Mi se pare foarte importantă corectitudinea în vânzarea de mărci poştale clienţilor – iar Michael a iterat de foarte multe ori acest aspect în postările şi tweet-urile sale, inclusiv într-un articol pe care l-am realizat împreună, denumit „Condiţia mărcilor poştale” – deoarece astfel se asigură fidelizarea şi chiar sporirea numărului celor interesaţi de produsele anumitor dealeri.

Spre exemplu, luând cazul mărcii poştale de 30 de cenţi (SG #142) din imaginile de mai sus. al mărcii poştale din British East Africa (Kenya, Uganda, Tanganyika), exemplarul neştampilat costă 1$, însă exemplarele ştampilate, deşi fiecare costă 0,15$, clientul îşi poate alege conform fotografiei inserate în catalogul de prezentare, piesa pe care şi-o doreşte, respectiv cu amprenta ştampilei conform preferinţelor. Mi se pare foarte important acest aspect, alături de seriozitatea în trimiterea pachetului comandat şi modalitatea simplificată de efectuare a plăţii. Doar astfel putem vorbi despre o distribuire a mărcilor poştale şi de o colecţionare a acestora de calitate.

Termeni filatelici: rolă de mărci


Philatelic terms: coil stamps

Coil stamps are a vertical or horizontal strip of postage stamps, usually rolled into a coil, thus earning their name. A large percentage of modern stamps are sold in coil form, because they are more amenable to mechanized handling in large quantities than either sheet stamps or booklet stamps.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Rola de mărci („Coil stamps” în limba engleză, „Rouleau de timbres” în limba franceză şi „Briefmarkenrolle” în limba germană) reprezintă mărci poştale tipărite pe benzi de hârtie rulată, care pot fi distribuite cumpărătorilor şi prin intermediul automatelor speciale (mărcile poştale de automat, emise oficial de administraţiile poştale, în hârtia cărora se află elemente de securizare). Aceasta a apărut la începutul secolului al XX-lea.

Un element de interes în acest domeniu îl reprezintă perforaţiile, care se găsesc de obicei de-a lungul părţii drepte sau celei stângi (în acest caz avem de-a face cu noţiunea de „perforaţii verticale”) ori de-a lungul părţii superioare sau celei inferioare a mărcilor (caz în care vorbim despre „perforaţii orizontale”). În cazul rolelor, perforaţiile sunt ceva mai lungi decât în caz obişnuit, iar separarea mărcilor poştale se face prin tăiere, mai degrabă decât prin rupere, acesta reprezentând un indiciu clar că acea marcă provine dintr-o rolă.

S-a luat în calcul şi imprimarea unui număr pe partea din spate a mărcilor din rolă, în scopul unui control exact asupra epuizării acelei role. La început aceste numere erau imprimate din 10 în 10 mărci, apoi din 5 în 5, pentru ca imediat după anul 2000 să se tipărească astfel de numere de control pe fiecare dintre mărcile dintr-o rolă.

De asemenea, merită să vorbim şi despre inovaţiile recente privind rolele de mărci. Un exemplu este utilizarea mărcilor auto-adezive în role de dimensiuni foarte mari, întocmai ca o bandă adezivă cu etichete.

Termeni filatelici: pagini de album


Philatelic terms: album pages

A stamp album is a philatelic accessory, often loose-leafed, in which a collection of postage stamped may be stored and displayed.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Un album de mărci poştale („Stamp album” în limba engleză, „Album de timbres” în limba franceză şi „Briefmarkenalbum” în limba germană) reprezintă un accesoriu filatelic în formă de volum, destinat păstrării, conservării şi prezentării în condiţii estetice a emisiunilor filatelice.

El poate avea file albe sau colorate, cu sau fără marcarea locului mărcii poştale prin reproducerea imaginii acesteia.

Albumele sunt utilizate atât de începători pentru construirea colecţiilor lor, dar şi iniţiaţi în domeniu, pentru colecţiile lor world-class. Mulţi dintre aceştia cumpără pagini prelistate, iar alţii le confecţionează manual, cu stilou şi cerneală.

În ultimii ani însă, au apărut numeroase aplicaţii software, unele disponibile gratuit, prin care se realizează şi se listează paginile. Un astfel de exemplu este „AlbumEasy”, disponibil atât pentru Windows, cât şi pentru Linux.

Dispunerea mărcilor poştale pe o pagină de album depinde de gustul colecţionarului și de scopul colecţionării. O colecţie de tipul acumulării „una câte una” a mărcilor emise poate avea rânduri aranjate pe fiecare pagină, în timp ce una aparţinând unui specialist ar putea avea o duzină de exemple ale aceluiaşi tip de marcă, fiecare cu o descriere generică a detaliilor de imprimare sau a nuanţelor culorilor în care aceasta a fost realizată.

Formatul uzual este imprimarea în alb şi negru a imagini mărcii poştale în fiecare spaţiu al paginii, puţin redus ca dimensiuni, astfel încât adevărata marcă poştală să-l acopere. În acel spaţiu sunt făcute, opţional, menţiuni importante referitoare la perforare sau la filigran.

Paginile de album sunt utilizate, de obicei, pe o singură parte. Utilizarea ambelor părţi salvează mult spaţiu pentru colecţie, însă implică intercalarea unor foi pentru a preveni lipirea paginilor cu mărci poştale între ele.

Cel mai întâlnit mod de a fixa mărcile poştale pe paginile unui album filatelic îl reprezintă utilizarea şarnierei. Un alt aspect este legat de o categorie aparte de albume filatelice, cunoscută şi sub denumirea de clasoare sau albume cu benzi transparente, care conţin pagini cartonate intercalate cu una sau două foi transparente.

Paginile cartonate, cu fundal alb sau negru, conţin fixate în rânduri benzi transparente, un fel de buzunare unde stau fixate mărcile poştale, fără a fi necesară utilizarea şarnierei.

Unul dintre primele albume filatelice a fost Stanley Gibbons „V.R.”, publicat în anii 1870. În zilele noastre, există multe firme specializate în producerea paginilor de album, dintre care pot fi enumerate: Safe, Leuchturm, Lindner, Palo, Scott şi White Ace.

Termeni filatelici: şarnieră


Philatelic terms: stamp hinge

A stamp hinge is used by stamp collectors to affix postage stamps onto the pages of a stamp album.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Termenul filatelic de „şarnieră” („Stamp hinge” în limba engleză, „Charnière” în limba franceză şi „Briefmarkenfalz” în limba germană) reprezintă o fâşie mică de hârtie subţire, transparentă, rezistentă, gumată pe o parte, care se utilizează de către filatelişti pentru fixarea mărcilor poştale obliterate în albume şi a poşetelor care protejează mărcile poştale neuzate.

Capătul mai scurt este umezit și se aplică pe marcă, iar capătul mai lung pe fila din album. Astfel, şarniera fixează şi protejează marca poştală, dar şi permite examinarea părţii gumate a acesteia, de exemplu pentru a-i verifica filigranul.

Cele mai multe şarniere sunt făcute să poată fi desprinse de pe marcă şi de pe fila albumului, fără a lăsa urme. Evident că există şi riscuri! Îndepărtarea neglijentă a şarnierei poate deteriora stratul de gumă sau o parte din straturile hârtiei.

În cazul mărcilor cu hârtie mai subţire, acest lucru poate duce chiar la catalogarea drept mărci poştale cu defecte grave. Dar chiar și în cazul şarnierelor care pot fi uşor desprinse şi care asigură o reducere a umidităţii la nivelul albumului, acestea vor lăsa totuşi urme vizibile.

În unele cazuri, diferenţele de preţ sunt de 2 ori mai mici la mărcile poştale care prezintă urme de şarnieră, considerându-se că integritatea părţii gumate a mărcii este unul dintre cele mai importante aspecte luate în considerare la evaluarea pieselor din colecţie. Poate tocmai de aceea, de-a lungul ultimelor decenii, popularitatea şarnierei s-a diminuat mult.

Termeni filatelici: prefilatelie


Philatelic terms: pre-philately

Collecting and studying materials and postal documents (e.g. letters, seals, encrusted marks, bands) in the run-up appearance of postage stamps, that’s the area of pre-philately.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Prefilatelia („Pre-philately” în limba engleză, „Pre-philatélie” în limba franceză şi „Vorphilatelie” în limba germană) este acea ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea şi studierea materialelor şi documentelor poştale (scrisori, sigilii, mărci încrustate, banderole) din perioada premergătoare apariţiei mărcilor poştale.

În cazul majorităţii ţărilor, prefilatelia este cunoscută până la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Mărcile încrustate utilizate pentru expedierea scrisorilor au fost realizate pe hârtie cauciucată sau direct pe scrisori și sunt numite mărci prefilatelice. Un amănunt important este că plicurile erau aproape inexistente în acea perioadă, nefiind popularizate decât după introducerea primelor mărci poştale.

Mărcile prefilatelice conţineau locul expedierii corespondenței, marcajele de timp și, după stabilirea lor, tarifele poştale.

Studiul prefilateliei se întinde pe arii mult mai vaste, fiind foarte importantă aflarea de informaţii privind contextul și metodele de expediere a scrisorilor, sigiliile de ceară şi ştampilele utilizate, dar şi adnotările făcute pe partea exterioară a corespondenţei.

Interesant este de ştiut şi că în perioada prefilatelică nu a existat un tarif unic pentru expedierea corespondenţei, totul fiind stabilit bilateral între țările vecine.

Termeni filatelici: filigran


Philatelic terms: watermark

This is an important part of a postage stamp, giving it much beauty and value. In this article I write about the history of watermark in Romanian philately divided in 10 parts (the first one in 1889 and the last one in 1994).

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Scopul acestei prezentări îl constituie nevoia de explorare a unui domeniu ce poate părea banal la prima vedere colecţionarilor avizaţi, însă, în opinia mea, este absolut necesar tuturor pentru înţelegerea unei părţi din vasta istorie a mărcii poştale româneşti.

Fac referire aici la filigran, elementul care înnobilează micile petice de hârtie ce bucură şi surprind deopotrivă timbrofilii, dintotdeauna şi de pretutindeni.

Filigranul (din limba latină: „filum” – fir şi „granum” – grăunte) reprezintă un desen care apare pe anumite hârtii când acestea sunt privite cu ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente optice specifice. Totuşi, de cele mai multe ori, acest termen se consideră că provine de la argintărie şi nu din industria hârtiei.

***

Filigranul de pe mărcile poştale româneşti a cunoscut o istorie îndelungată, de aceea voi împărţi întreaga perioadă în 10 părţi.

I – Pseudo-filigranul „stemă mică”

La 14 octombrie 1889, odată cu lansarea emisiunii filatelice „Carol I – Vulturi” (Michel #70-75), s-a utilizat pentru imprimarea mărcilor poştale hârtia filigranată, de aceea se consideră că avem de-a face mai întâi cu pseudo-filigranul „stemă mică”.

II – Filigranul „PR”

Cinci ani mai târziu însă, în 1894, pentru emisiunile filatelice „Carol I – Cifra în patru colţuri” şi „Carol I – Spic de grâu” s-a utilizat primul filigran din istoria mărcii poştale româneşti, denumit „PR” (Poşta Română).

El este cunoscut în patru variante diferite: filigran cu litere mici (11,5 mm lungime şi 15,5 mm lăţime), filigran cu litere subţiri (12,5 mm lungime şi 14 mm lăţime), filigran cu litere mari (14 mm lungime şi 14 mm lăţime) şi filigran cu litere inversate (14,5 mm lungime şi 13,5 mm lăţime).

III – Filigranul „stemă mare”

Începând cu anul 1900, o nouă serie de mărci poştale „Carol I – Spic de grâu” a purtat ca filigran fragmente din „stema mare”, stema completă putând fi văzută pe o coală compusă din 25 de mărci poştale. La partea superioară se pot recunoaşte cuvintele „Regatul României”.

IV – Filigranul „linii ondulate”

A trebuit aşteptat anul 1922 pentru a fi utilizate liniile ondulate în filigran. Prima emisiune filatelică a fost „Încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia” (Michel #286-292). De notat că valorile de 5 bani şi de 6 lei au liniile ondulate verticale, iar celelalte 5 valori au liniile ondulate orizontale.

V – Filigranul „PTT şi coroană”

În anul 1930, apare filigranul „PTT şi coroană”, utilizat pentru emisiunea filatelică „Carol al II-lea – Uzuale” (Michel #375-385). Filigranul este prezent în 8 poziţii diferite, orientat diagonal pe cadrul mărcilor poştale către fiecare dintre colţuri, normal şi răsturnat.

VI – Filigranul „coroană regală multiplă”

Doar 1 an mai târziu, în 1931, la emiterea mărcii poştale „Trei regi” (Michel #418), este utilizat următorul tip de filigran, reprezentând o coroană regală multiplă. Hârtia astfel filigranată va fi utilizată pentru toate mărcile poştale emise până în anul 1943.

VII – Filigranul „cruce şi coroană”

Emisiunea filatelică „A II-a aniversare a intrării României în cel de-al Doilea Război Mondial” (Michel #760-762) va marca şi introducerea unui nou tip de filigran, crucea şi coroana. Acesta nu va dispare decât în anul 1948, atunci când este proclamată Republica Populară Română.

VIII – Filigranul „RPR”

Apoi a urmat perioada comunistă, iar filigranul „RPR”, introdus odată cu emisiunea „Poşta aeriană, valori mari” (Michel #1162-1164), va fi utilizat până în anul 1962.

IX – Filigranul „RPR” modificat

Designul filigranului „RPR” va fi modificat pentru unele emisiuni filatelice începând cu anul 1951. Emisiunea „Săptămâna muzicii” (Michel #1288-1290) a fost prima, apoi au mai urmat şi altele.

X – Ultimul filigran

Deşi nu a mai fost utilizat timp de zeci de ani în filatelia românească, totuşi ultimul filigran („Fr”) apare la seria „Uzuale – Principalele specii forestiere” (Michel #4982-4991), din anul 1994.

***

Aceasta ar fi prezentarea succintă a filigranelor prezente pe mărcile poştale emise în România. Aş dori să mai adaug doar o informaţie citită în urmă cu mai mulţi ani într-un ziar de business, în cadrul unui interviu acordat de preşedintele Federaţiei Filatelice Române.

Referindu-se la factorii care dau valoare unei mărci poştale, domnia sa amintea raritatea ca fiind cea mai importantă, apoi inspiraţia colecţionarilor de a alege piese pentru colecţiile lor.

Astfel, valoarea unei mărci poştale creşte cu cât tirajul emiterii acesteia a fost mai mic, iar după epuizarea întregului tiraj, mărcile cu filigran devin, la rândul lor, de trei ori mai scumpe decât restul.

Completările aduse acestui material sunt mai mult decât bine-venite.

Termeni filatelici: fals


Philatelic terms: forgery

A philatelic forgery is a postage stamp made in a unlawful manner, in order to cheat a postal authority or the stamp collectors. The best known in this industry are Jean de Sperati and François Fournier.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Termenul de fals filatelic („Philatelic fakes and forgeries” în limba engleză, „Faux timbre” în limba franceză şi „Briefmarkenfälschung” în limba germană) desemnează o marcă poştală realizată într-o manieră ilegală, în scopul păcălirii autorităţii poştale emitente sau colecţionarilor de filatelie.

Scopurile lansării în lumea filatelică a acestor falsuri pot fi diverse, de la obiectivul obţinerii imediate a unui anumit profit financiar, până la partea artistică a gestului în sine (vedeţi cazurile unor falsificatori precum Jean de Sperati sau François Fournier, care vorbeau despre filatelie ca o formă de artă) sau cea de propagandă (mai ales în timpul războaielor, cum este cazul falsului filatelic „Futsches Reich” din timpul operaţiunii Corn Flakes, din anul 1945).

Metodele utilizate sunt şi ele diversificate, pornind de la alegerea hârtiei şi a cernelii, gravurii şi impresiunii, ajungând până la modul de fabricare a dantelurii.

Interesant este faptul că o marcă poştală poate fi uşor confundată cu una falsă, deoarece după autentificarea celei dintâi de către un expert filatelic, care îşi validează expertiza prin semnătură pe spatele piesei expertizate conform unui cod precis, acea semnătură poate fi apoi reprodusă pe spatele falsului.

Există însă şi cazuri în care falsurile sunt acceptate, aşa cum este cazul unora dintre mărcile „Cap de Bour” care, deşi recunoscute ca fiind falsuri, au fost evaluate în cadrul unor licitaţii cu sume de până la 4.000 €.

Google translate

Cifrele blogului

  • 19,456 pageviews
%d bloggers like this: