Arhivă

Istorie poştală

This tag is associated with 5 posts

Călătorie filatelică la Postojna


Philatelic journey to Postojna

In this episode of philatelic journeys we will talk about the Postojna Cave in Slovenia, and about the fact that there was the world’s only underground post office! The stamps with the Cave contain mostly the main attraction for tourists – the olms – also known as the ‘baby dragons’. I had the opportunity to go there in 2009, and I can tell it’s a really amazing and unique place!

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Postojnska jama sau Peştera de la Postojna este situată în Slovenia, în comuna cu acelaşi nume. Reprezintă una dintre cele mai mari peşteri din Europa, cu o faună variată – creveţi, miriapode şi greieri de peşteră. Cea mai mare atracţie turistică de acolo o reprezintă însă olmii (Proteus Anguinus în limba latină), o reptilă acvatică rară cu piele asemănătoare cu cea umană, semitransparentă, cu ochii atrofiaţi si cu branhii exterioare.

În vizita pe care am realizat-o în urmă cu câţiva ani la Postojna nu am reuşit, din păcate, să văd olmi, însă am cunoscut senzaţia unică de a păşi până la aproximativ 100 de metri în adâncurile pământului. Ar mai fi de spus că peștera a fost menţionată pentru prima dată în secolul al XVII-lea, deși desenele găsite pe pereţii interiori şi datate ca fiind din anul 1213 indică o istorie mult mai îndelungată a locului.

Apelând la filatelie, voi lăsa imaginile mărcilor poştale să exprime frumuseţea locului!

Voi mai adăuga faptul că Postojna este renumită şi ca fiind singura peşteră din lume unde a activat un oficiu poştal! De pe pagina oficială a peşterii am aflat că porţile oficiului poştal de acolo au fost deschise publicului în 15 august 1899, la 80 de ani după descoperirea celor mai interesante părţi ale peşterii. Trebuie spus că anul 1899 este cunoscut ca fiind un moment în care utilizarea cărţilor poştale era foarte la modă!

Biroul poștal subteran a servit exclusiv oaspeților la evenimentele speciale organizate în „sala de dans” a peşterii, fiind situat la aproximativ 500 de metri de intrarea în peșteră şi având o construcţie din piatră (4 metri lungime şi 2 metri lăţime), de unde se puteau cumpăra și expedia cărți poștale.

Deoarece Slovenia făcea parte la acea vreme din Imperiul Austro-Ungar, oficiul poștal din Postojna era unul austriac, de aceea era utilizată o ştampilă care conţinea cuvintele „ADELSBERGER GROTTE – POSTOJNSKA JAMA”. Statistic vorbind, numărul cărților poștale vândute în acel oficiu în anul 1900 a fost de 7.000, iar 4 ani mai târziu, în anul 1904, s-a ajuns la recordul de a vinde în interval de 3 ore nu mai puţin de 13.800 de cărți poștale!

Vremurile însă au trecut şi, după ce oficiul poştal a fost utilizat de Statul Major General al forţelor austro-ungare pentru Frontul Soča (Isonzo) în Primul război mondial, a continuat să fie operabil şi după anexarea comunei Postojna de către Regatul Italiei, fiind folosită de această dată o ştampilă care conţinea cuvintele „POSTUMIA (GROTTE)”.

Ulterior, în luna mai 1927, a fost deschis un al doilea oficiu poștal, de această dată în „sala de concerte”, la 1.400 de metri de intrarea în peşteră. Vechiul oficiu poştal din piatră a început să fie utilizat din ce în ce mai puţin, până când în cele din urmă a încetat să mai  funcționeze. Aceeaşi soartă a avut-o şi cel de-al doilea oficiu poştal în anul 1945.

Advertisements

Bucuresci sau Bucureşti?


Bucuresci or Bucureşti?

This is a good question to ask any collector who likes Romanian postal history. It’s interesting to know how the name of the Romanian capital city – Bucharest – was changed from ‘Bucuresci’ into ‘Bucureşti’ in 1904, and the key to solving this mystery is the ortography of the Romanian language, which has undergone changes over time, some of them even radical.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Ei bine, raportându-ne la aspectul filatelic al problemei, acestă întrebare are un răspuns! Nu, nu este vorba despre o greşeală de scriere ori o confuzie între denumirile a două localităţi diferite, ci ambele se referă la aşezarea de pe malul Dâmboviţei, astăzi capitala României. Interesant este de ştiut cum s-a ajuns la schimbarea denumirii localităţii, iar cheia rezolvării acestui mister o reprezintă ortografia limbii române, care a suferit de-a lungul vremii modificări, unele dintre ele chiar radicale.

Astfel, dacă scrierea slavonă (sau chirilică) a dăinuit multe secole, începând cu anul 1870 se utilizează un alfabet mix, care se regăseşte şi pe primele mărci poştale emise în Moldova. În 1860-1862 se adoptă oficial alfabetul latin, iar emisiunile filatelice s-au adaptat şi ele situaţiei, aşa cum au stat lucrurile cu toate domeniile vieţii cotidiene din acea epocă.

 

Astfel, până în anul 1904, denumirea de Bucuresci era cea oficială, aceasta regăsindu-se pe ştampilele aplicate îndeosebi pe mărcile poştale din seria „Spic de grâu”, emise la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. În anul 1904 a avut loc reforma ortografică impusă de Academia Română prin introducerea diacriticelor, ceea ce a condus inclusiv la schimbarea denumirii localităţii din Bucuresci în Bucureşti, prin scrierea grupului consonantic „şt”.

Alte schimbări ale ortografiei limbii române au avut loc în anul 1953 – dispariţia literei „â” şi înlocuirea acesteaia cu „î”, în anul 1964 – se revine la „â” pentru cuvântul „român” şi derivatele lui (tot de atunci, mărcile poştale româneşti au din nou inscripţionarea POSTA ROMANA sau POŞTA ROMÂNĂ), în anul 1993 – revenirea la grafia cu litera „â” în loc de „î” în anumite poziţii ale cuvintelor şi scrierea „sunt” în loc de „sînt”, respective în anul 2005 – când a fost stabilită scrierea într-un singur cuvânt pentru „niciun”, „nicio”, „niciunul”, „niciuna”.

 

Corespondenţa cu zeppelinul


Correspondence with the zeppelin

The correspondence circulated using zeppelins is a very interesting field of study. The service was used between 1908-1939 in civil purposes through German aircrafts. Usually, correspondence was franked with special postage stamps, issued by several countries that paid the postal service to Germany, but also with definitive postage stamps, overprinted.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Corespondenţa distribuită cu ajutorul zeppelinului constituie un domeniu de studiu foarte interesant. Serviciul a fost utilizat între anii 1908-1939 în scop civil, prin intermediul aeronavelor germane. De obicei, corespondenţa era francată cu mărci poştale special emise de câteva ţări care plăteau astfel serviciul poştal Germaniei, dar şi cu mărci poştale uzuale supratipărite.

Prima perioadă de utilizare a acestui serviciu este cuprinsă între anii 1908-1914. Primul zeppelin pentru transportul corespondenţei a fost LZ 4, în iulie 1908, urmat la scurt timp de LZ 3. Pentru acestea, s-a utilizat o ştampilă ovală cu inscripţia  „LUFTSCHIFF / SIGNALPOST” şi „Z III” în centru, utlizat pe LZ 6 (Z 3) între lunile august-octombrie 1909.

Până în anul 1911, ştampilele erau inscripţionate „AN BORD DES / ZEPPELIN / LUFTSCHIFFES”, cu data în mijloc şi numele zeppelinului în partea inferioară. Apoi, din anul 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, serviciul prin intermediul zeppelinelor a fost preluat de armata germană, fiind astfel interzis civililor.

Cea de-a doua perioadă este cea dintre anii 1919-1924, când au fost asigurate şi despăgubiri de război din partea Germaniei. LZ 120 „Bodensee” a fost cel care a reluat zborurile şi asigurarea corespondenţei, utilizându-se mărci poştale emise înainte de război, până în anul 1921, când zeppelinul a fost predat Italiei. LZ 126 a funcţionat pentru scurt timp în anul 1924, după care a fost predat Statelor Unite şi redenumit „Los Angeles” (ZR-3).

Cea de-a treia perioadă este cuprinsă între anii 1928-1939. LZ 127 „Graf Zeppelin” a avut o lungă şi strălucită carieră. Totul a început în septembrie 1928, când zeppelinul a asigurat pentru prima dată corespondenţa între Germania şi Statele Unite şi retur. Un an mai târziu, „Graf Zeppelin” a înconjurat globul, cu opriri la Tokyo şi Los Angeles.

Până la ieşirea sa din uz, în iunie 1937, zeppelinul a efectuat 590 de zboruri şi a cărat peste 12 tone de corespondenţă. A urmat apoi LZ 129 „Hindenburg”, poate cel mai celebru dintre toate, deoarece a rămas în istorie prin prăbuşirea de pe 6 mai 1937 la Lakehurst, Statele Unite (cele 368 de scrisori salvate din flăcări din totalul de 17.609 sunt astăzi cele mai colecţionate piese de aerofilatelie).

După izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial, a mai urmat doar LZ 130 „Graf Zeppelin II”, care a efectuat zboruri în interiorul Germaniei, între anii 1938-1939.

Astăzi, corespondenţa purtată de zeppeline nu se mai practică, însă rămân doar piesele de colecţie care fascinează filateliştii ori de câte ori apar în expoziţii sau prin licitaţii.

În cadrul celei mai recente licitaţii online a Corinphila Auction AG (205-209), lotul #1338 este constituit dintr-un plic francat cu patru mărci poştale emise în anul 1931 („Carol al II-lea – emisiunea Londra”, valorile de 30 lei şi 50 lei, respectiv „Poşta aeriană – vederi”, valorile de 5 lei şi 20 lei).

Corespondenţa a plecat din Sibiu, România, cu LZ 127 „Graf Zeppelin” la data de 8 iulie 1933 şi a ajuns la destinaţie în Buenos Aires, Argentina la data de 5 august 1933.

Cenzurate în anii ’40


Censored in the 1940s

I chose for this article a theme that enters in the study area of those who love the postal campaign history, postal censorship on the 1940s. The Military Censorship Bureau controlled the press, and internal and external correspondence.

The county offices used the large, rectangular postmarks with the text ‘Censored/Military Censorship/of the County…’ on three rows, and the city offices used the round double postmarks with the text ‘Military Censorship Bureau…’.

I’ll detail with two postcards, censored by the census office in Alba Iulia.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Am ales pentru acest articol o temă care intră în aria de studiu a celor care îndrăgesc istoria poştală de campanie, anume cenzura poştală pe circulaţiile anilor ’40.

Regulile erau stricte, biroul de cenzură militară controlând presa şi corespondenţa internă şi externă. Birourile judeţene utilizau ştampile mari, dreptunghiulare, cu textul „Cenzurat/Cenzură militară/a judeţului…” pe trei rânduri, iar cele orăşeneşti ştampile rotunde, cu cerc dublu şi textul „Biroul de cenzură militară…”.

Detaliez cu două cărţi poştale, cenzurate de biroul de cenzură din Alba Iulia. Prima a fost expediată pe 19 martie 1942, având ca destinaţie Aradul. Ştampila este de culoare roşie, cu formă dreptunghilară, având textul „Cenzurat/Alba-Iulia 15” pe două rânduri. Cartea poştală este francată cu tariful de 6,50 lei (o marcă pretipărită de 4 lei şi două mărci din emisiunea „Monumente istorice – mânăstiri şi cetăţi”, de 0,50 lei şi 2 lei).

A doua a fost expediată pe 23 ianuarie 1944, ajungând după două zile la Ploieşti. Ştampila cenzurii este de culoare violet, cu formă dreptunghilară, având textul „1. Cenzurat Alba-Iulia 1.” pe un rând. Cartea poştală este francată cu tariful de 13 lei (o marcă pretipărită de 9,50 lei şi o marcă de 3,50 lei din emisiunea „Mihai – uzuale, filigran MM”).

Un vechi însemn poştal


An old postage sign

On the postage stamp in the following picture – the value of 25 bani (Michel # 105) from the ‘Carol I – Ear of wheat’ issue – is applied an old postal sign, like the ‘old goat’ in Bucharest. It appears that there are several criteria for cataloging these ‘goats’, such as the ink used (or the color of the fingerprint), the place of the postmark, the size of the postal sign, and many more others.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Spre finalul secolului al XIX-lea, se punea problema găsirii unui sistem de marcare a corespondenţei prin numere matricole aparţinând factorilor poştali, în scopul verificării corectitudinii şi regularităţii distribuirii corespondenţei în Capitală. Astfel, se rezolva şi problema responsabilizării celor care distribuiau corespondenţa.

Pe marca poştală din imaginea alăturată – valoarea de 25 bani (Michel #105) din emisiunea „Carol I – Spic de grâu” – este aplicat un însemn poştal matricol, de tipul „goarnă veche” bucureşteană. Se pare că sunt mai multe criterii de catalogare a acestor „goarne”, ca de exemplu după tuşul utilizat (sau culoarea amprentei), locul aplicării ştampilei, dimensiunile însemnului poştal etc.

Concret, marca poştală aflată în discuţie, parte a colecţiei mele filatelice, poartă numărul matricol „135” şi are culoarea amprentei neagră (interesant fiind contrastul creat între amprentă şi ştampila de obliterare, de culoare violet). În ceea ce priveşte locul ştampilării, trebuie spus că aceasta se făcea oriunde pe corespondenţă, în cazul mărcii poştale alăturate aceasta realizându-se chiar pe suprafaţa ei.

De asemenea, referitor la dimensiuni, cercul interior (în care este încadrat numărul matricol) are diametrul de 8 mm. Acest sistem de marcare a fost utilizat din anul 1896 şi până la debutul primei conflagraţii mondiale, fiind reluat ulterior, însă sub alte forme.

Google translate

Cifrele blogului

  • 23,255 pageviews
Advertisements
%d bloggers like this: