Arhivă

Spic de grâu

This tag is associated with 4 posts

Bucuresci sau Bucureşti?


Bucuresci or Bucureşti?

This is a good question to ask any collector who likes Romanian postal history. It’s interesting to know how the name of the Romanian capital city – Bucharest – was changed from ‘Bucuresci’ into ‘Bucureşti’ in 1904, and the key to solving this mystery is the ortography of the Romanian language, which has undergone changes over time, some of them even radical.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Ei bine, raportându-ne la aspectul filatelic al problemei, acestă întrebare are un răspuns! Nu, nu este vorba despre o greşeală de scriere ori o confuzie între denumirile a două localităţi diferite, ci ambele se referă la aşezarea de pe malul Dâmboviţei, astăzi capitala României. Interesant este de ştiut cum s-a ajuns la schimbarea denumirii localităţii, iar cheia rezolvării acestui mister o reprezintă ortografia limbii române, care a suferit de-a lungul vremii modificări, unele dintre ele chiar radicale.

Astfel, dacă scrierea slavonă (sau chirilică) a dăinuit multe secole, începând cu anul 1870 se utilizează un alfabet mix, care se regăseşte şi pe primele mărci poştale emise în Moldova. În 1860-1862 se adoptă oficial alfabetul latin, iar emisiunile filatelice s-au adaptat şi ele situaţiei, aşa cum au stat lucrurile cu toate domeniile vieţii cotidiene din acea epocă.

 

Astfel, până în anul 1904, denumirea de Bucuresci era cea oficială, aceasta regăsindu-se pe ştampilele aplicate îndeosebi pe mărcile poştale din seria „Spic de grâu”, emise la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. În anul 1904 a avut loc reforma ortografică impusă de Academia Română prin introducerea diacriticelor, ceea ce a condus inclusiv la schimbarea denumirii localităţii din Bucuresci în Bucureşti, prin scrierea grupului consonantic „şt”.

Alte schimbări ale ortografiei limbii române au avut loc în anul 1953 – dispariţia literei „â” şi înlocuirea acesteaia cu „î”, în anul 1964 – se revine la „â” pentru cuvântul „român” şi derivatele lui (tot de atunci, mărcile poştale româneşti au din nou inscripţionarea POSTA ROMANA sau POŞTA ROMÂNĂ), în anul 1993 – revenirea la grafia cu litera „â” în loc de „î” în anumite poziţii ale cuvintelor şi scrierea „sunt” în loc de „sînt”, respective în anul 2005 – când a fost stabilită scrierea într-un singur cuvânt pentru „niciun”, „nicio”, „niciunul”, „niciuna”.

 

Advertisements

Emisiunile „spic de grâu”


The issues ‘ear of wheat’

In the article below I listed all the stamps issued under the ‘ear of wheat’, and the watermarks used in making them. Thus, a total of 53 postage stamps issued under that name. I recommend you the website romaniastamps.com to see more about these postage stamps.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


În acest articol intenţionez să trec în revistă toate mărcile poştale emise sub egida „spic de grâu”, precum şi a filigranelor utilizate în realizarea acestora.

Epopeea mărcilor „spic de grâu” a început în anul 1893, când au fost emise patru valori (3 bani galben, 10 bani maro, 15 bani roşu şi 25 bani verde), cu filigran PR-II, însă necirculate (Lista de preţuri #50). În acelaşi an a început emiterea mărcilor care au circulat efectiv (Lista de preţuri #51), cu două valori (1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro), cu filigran PR.

Emisiunea cu filigran PR a continuat în anul 1894 cu şapte valori (1½ bani negru, 3 bani maro, 5 bani albastru, 10 bani verde, 15 bani roşu, 25 bani violet şi 50 bani portocaliu) şi în anul 1895 cu alte două valori (1 „bani” maro şi 40 bani verde).

În anul 1898, filigranul PR a fost menţinut la lansarea emisiunii având culori schimbate UPU (Lista de preţuri #52). Este vorba despre patru mărci (5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru şi 25 bani albastru).

Doi ani mai târziu, în anul 1900, au apărut mărcile „spic de grâu” cu filigran stemă mare (Lista de preţuri #53), în număr de zece valori (1 ban maro, 3 bani maro, 5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde, 50 bani portocaliu, 1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro).

Iar în 1901 a fost lansată emisiunea „spic de grâu” fără filigran (Lista de preţuri #54), cu nu mai puţin de 18 valori (1 „bani” maro, 3 bani maro, 5 bani verde, 10 bani roşu, 15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde, 50 bani portocaliu, 1 ban maro, 15 bani gri, 1 leu maro şi roz, 2 lei portocaliu şi maro, 1 ban gri, 5 bani oliv, 10 bani roz, 15 bani violet, 1 leu verde şi negru, 2 lei maro şi negru), la care s-a mai adăugat o valoare în anul 1911 (1½ bani galben).

Ulterior, în anii 1918 şi 1919, au fost utilizate mărci poştale „spic de grâu” pe hârtie de război (Lista de preţuri #71), în număr de cinci valori (25 bani albastru, 1 leu verde, 2 lei galben, respectiv 40 bani maro, 50 bani roz).

Astfel, în total, sunt 53 de mărci emise sub această denumire, iar perforaţiile sunt de tip A (13½), tip B (11½), tip C (11½:13½) şi tip D (13½:11½).  În imaginea de mai jos am înscris tipurile de filigran utilizate în cazul mărcilor poştale „spic de grâu”.

Tip filigran

Înălţime literă (mm) Lăţime literă (mm)

Distanţă (mm) între P şi R

II

11,5 15,5 4,5

III

12,5 14

4

IV 14 14

3,5

V

14,5 13,5

3,5

În colile emise, sunt întâlnite şi cazuri de filigran PR răsturnat.

Mărcile „spic de grâu” reprezintă un domeniu de studiu vast, din când în când ieşind la lumină alte şi alte elemente de discutat în cercurile filatelice. Vă recomand să consultaţi pagina special destinată acestor mărci poştale pe catalogul online romaniastamps.com.

Obliterare de tip Daguin


Daguin type obliteration

The Daguin machine is one of the first mechanic letters’ obliteration, invented by the French engineer Eugène Daguin (1849-1888), the one who patented it in 1882. In the image below, you can see a ‘Bucuresci Daguin’ obliteration, introduced in Romania since 1890. It was applied on the 10 bani postage stamp of ‘Carol I – Ear of wheat’ issue.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Maşina Daguin este una dintre primele maşini de obliterare mecanică a scrisorilor, inventată de inginerul francez Eugène Daguin (1849-1888), cel care a brevetat-o în anul 1882. Punerea sa oficială în circulaţie s-a produs în anul 1884, la Paris, succesul său fiind asigurat prin politica de acceptare a publicităţii pe benzile de obliterare, fapt care i-a asigurat finanţarea. Maşina a ieşit din uz în anul 1960.

După cum probabil se ştie, o obliterare de tip Daguin are drept particularitate aplicarea a două ştampile cu diametrul interior de 12-13 mm, diametrul exterior de 22-23 mm şi distanţa dintre centrele celor două ştampile de 28 mm.

În imaginea alăturată, se poate vedea o obliterare de tip „Bucuresci Daguin”, introdusă în România începând cu anul 1890. Ea a fost aplicată pe marca poştală de 10 bani a emisiunii „Carol I – Spic de grâu”, reperele sale fiind următoarele: blocul „datare” – data pe 3 linii şi anul înscris cu 2-4 caractere – două cifre, probabil anii 1893-1898, blocul „birou poştal” – BUCURESCI, cu trei dimensiuni pentru înălţimea literelor – 3,1 mm fiind una dintre ele, respectiv blocul „ornament” – diverse ornamente – în acest caz, crucea Sf. Andrei.

Cât priveşte amprenta datorată pistonului, probabil că a rămas pe plicul francat cu această marcă poştală.

Un vechi însemn poştal


An old postage sign

On the postage stamp in the following picture – the value of 25 bani (Michel # 105) from the ‘Carol I – Ear of wheat’ issue – is applied an old postal sign, like the ‘old goat’ in Bucharest. It appears that there are several criteria for cataloging these ‘goats’, such as the ink used (or the color of the fingerprint), the place of the postmark, the size of the postal sign, and many more others.

In order to read the article below in your own language, please use the ‘Google Translate’ widget inserted in my blog. I’d like to share some opinions about this subject with you, so you can use the ‘Thoughts’ section.


Spre finalul secolului al XIX-lea, se punea problema găsirii unui sistem de marcare a corespondenţei prin numere matricole aparţinând factorilor poştali, în scopul verificării corectitudinii şi regularităţii distribuirii corespondenţei în Capitală. Astfel, se rezolva şi problema responsabilizării celor care distribuiau corespondenţa.

Pe marca poştală din imaginea alăturată – valoarea de 25 bani (Michel #105) din emisiunea „Carol I – Spic de grâu” – este aplicat un însemn poştal matricol, de tipul „goarnă veche” bucureşteană. Se pare că sunt mai multe criterii de catalogare a acestor „goarne”, ca de exemplu după tuşul utilizat (sau culoarea amprentei), locul aplicării ştampilei, dimensiunile însemnului poştal etc.

Concret, marca poştală aflată în discuţie, parte a colecţiei mele filatelice, poartă numărul matricol „135” şi are culoarea amprentei neagră (interesant fiind contrastul creat între amprentă şi ştampila de obliterare, de culoare violet). În ceea ce priveşte locul ştampilării, trebuie spus că aceasta se făcea oriunde pe corespondenţă, în cazul mărcii poştale alăturate aceasta realizându-se chiar pe suprafaţa ei.

De asemenea, referitor la dimensiuni, cercul interior (în care este încadrat numărul matricol) are diametrul de 8 mm. Acest sistem de marcare a fost utilizat din anul 1896 şi până la debutul primei conflagraţii mondiale, fiind reluat ulterior, însă sub alte forme.

Google translate

Cifrele blogului

  • 19,353 pageviews
%d bloggers like this: